Secţiunea 6. Perioada de pregătire pentru Venirea lui Mesia şi perioada de pregătire pentru cea de-a Doua Venire a lui Mesia

După perioada de exil şi de reîntoarcere a poporului lui Israel şi până la venirea lui Isus s-au mai scurs încă patru sute de ani. Această perioadă a reprezentat perioada de pregătire pentru venirea lui Mesia. În mod asemănător, creştinătatea este menită să îl întâmpine pe Domnul celei de a Doua Veniri, numai după ce trece printr-o perioadă de patru sute de ani de pregătire pentru cea de a Doua Venire a lui Mesia, care a urmat perioada exilului şi a reîntoarcerii papale. Ea trebuie să restaureze prin răscumpărare, sub formă de paralelele substanţiale, perioada de pregătire pentru venirea lui Mesia.

În decursul celor patru mii de ani ai providenţei lui Dumnezeu pentru restaurare, de la Adam şi până la Isus, condiţiile de răscumpărare verticale s-au acumulat din cauză că Satan a pângărit de repetate ori evenimentele providenţiale de restaurare a fundamentului credinţei prin perioade ale numărului patruzeci pentru separare de Satan. Perioada de pregătire pentru venirea lui Mesia a fost menită să reprezinte perioada finală a istoriei providenţiale în care toate aceste condiţii să fie restaurate orizontal prin răscumpărare. În mod asemănător, perioada de pregătire pentru cea de a Doua Venire a lui Mesia este menită să reprezinte perioada finală a istoriei providenţiale, când toate condiţiile de răscumpărare verticale, care s-au acumulat în decursul a şase mii de ani de istorie a providenţei de restaurare, de la Adam încoace, sunt restaurate orizontal.

După reîntoarcerea din exilul din Babilon, poporul lui Israel a stabilit fundamentul credinţei pocăindu-se pentru păcatul lor din trecut legat de idolatrie şi reconstruind Templul, (Ezra 3:7-13; Ezra 6:1-15) care fusese distrus de către Regele Nabucodonosor, şi reformându-şi credinţa pe baza Legii Mozaice sub îndrumarea scribului Ezra. (Ezra 7:1-10; Neemia 8) Apoi ei au început să se pregătească pentru venirea lui Mesia, în baza cuvântului profetului Maleahi. În mod asemănător, după reîntoarcerea papalităţii la Roma, creştinii Evului Mediu au stabilit fundamentul credinţei căutând să reformeze Biserica Romană; aceste eforturi au culminat cu Reforma Protestantă, condusă de către Martin Luther. Această mişcare a străpuns întunericul Europei medievale cu lumina Evangheliei şi a deschis căi noi ale credinţei.

Unul dintre scopurile perioadei de pregătire pentru venirea lui Mesia a fost de a restaura prin răscumpărare, sub formă de paralelele imagine, cei aproximativ patruzeci de ani de pregătire a lui Iacov pentru a intra în Egipt. Aceasta a reprezentat perioada din viaţa sa, de la întoarcerea lui în Canaan din Haran, şi pană când el şi familia sa au intrat în Egipt. Perioada de pregătire pentru cea de a Doua Venire a lui Mesia trebuie să restaureze această perioadă prin răscumpărare, sub formă de paralelele substanţiale. Aşadar, creştinii din această perioadă au trebuit să sufere dificultăţile şi necazurile pe care le-a suferit familia lui Iacov până când l-a întâlnit pe Iosif în Egipt, sau aşa cum au suferit Evreii înainte de a-l întâlni pe Isus.

Mai precis, în Epoca Providenţei de Restaurare, oamenii erau îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu prin intermediul unor aşa condiţii exterioare cum ar fi respectarea Legii Mozaice şi oferirea de sacrificii. De aceea, în timpul perioadei de pregătire pentru venirea lui Mesia, Primul Israel a trebuit să îndure dificultăţi de ordin exterior din partea popoarelor păgâne ale Persiei, Greciei, Egiptului, Siriei şi a Romei. În timpul Epocii Prelungirii Providenţei de Restaurare, creştinii erau îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu prin condiţii interioare de rugăciune şi credinţă potrivit învăţăturilor lui Isus. Prin urmare, în perioada de pregătire pentru cea de a Doua Venire a lui Mesia, cel de al Doilea Israel a trebuit să urmeze o cale a necazurilor interioare. Ideologiile Renaşterii, umanismul şi iluminismul, precum şi chemarea la libertate religioasă, care au provenit din Reformă, au creat o mulţime de filozofii şi teologii, cauzând o mare confuzie în credinţa creştină, şi tulburare în viaţa spirituală a oamenilor.

Perioada de pregătire pentru cea de a Doua Venire a lui Mesia de asemenea a restaurat prin condiţii paralele de răscumpărare de tip substanţial pregătirile interioare şi mediul exterior pentru primirea lui Mesia la nivel mondial, care fusese stabilite mai întâi în timpul perioadei de patru sute de ani de pregătire pentru venirea lui Mesia.

În cadrul pregătirii pentru Prima Venire a lui Hristos, Dumnezeu l-a trimis poporului ales pe profetul Maleahi înainte cu patru sute treizeci de ani, pentru a le trezi o puternică aşteptare mesianică. În acelaşi timp, Dumnezeu a încurajat evreii să îşi reformeze religia şi să îşi adâncească credinţa, pentru a face pregătirile interioare, necesare primirii lui Mesia. Între timp, printre popoarele lumii, Dumnezeu a fondat religii care se potriveau cu regiunea şi cultura lor, prin care ei să poată face pregătirile interioare necesare primirii lui Mesia. În India, Dumnezeu a fondat budismul, prin intermediul lui Gautama Budha (565-485 î.d.H.) ca o nouă dezvoltare a hinduismului. În Grecia, Dumnezeu l-a inspirat pe Socrate (470-399 î.d.H.) şi a deschis epoca sclipitoare a civilizaţiei clasice a Greciei. În Orientul Îndepărtat, Dumnezeu l-a ridicat pe Confucius (552-479 î.d.H.), a cărui învăţătură confucianistă a stabilit modelul eticii umane. Isus urma să vină pe acest fundament mondial de pregătire şi prin intermediul învăţăturilor sale trebuia să unifice iudaismul, elenismul, budismul şi confucianismul. El trebuia să unifice toate religiile şi civilizaţiile într-o civilizaţie universală unică fondată pe baza Evangheliei Creştine.

Începând cu Renaşterea, Dumnezeu crea mediul religios, politic şi economic favorabil pentru lucrarea Domnului celei de a Doua Veniri. Aceasta a fost epoca restaurării prin răscumpărare, sub formă de paralele substanţiale, a perioadei anterioare în care Dumnezeu a stabilit mediul mondial ca pregătire pentru venirea lui Isus. Începând cu Renaşterea, progresul în cadrul fiecărui domeniu al efortului uman, incluzând politica, economia, cultura şi ştiinţa a crescut foarte rapid. Astăzi aceste domenii au atins apogeul şi au creat un mediu global favorabil pentru lucrarea Domnului celei de a Doua Veniri. În timpul lui Isus Imperiul Roman stăpânea teritorii imense în jurul Mării Mediterane cu ajutorul unui sistem de transport avansat şi extins, care le permitea sa ajungă la orice destinaţie. Acesta a fost centrul unei vaste civilizaţii elenistice, având la baza limba greacă. Astfel, au fost făcute toate pregătirile necesare pentru o transmitere cât mai iute a învăţăturilor lui Mesia din Israel, unde trăia Isus, către Roma, şi mai departe lumii întregi.

În mod similar, în era curentă a celei de a Doua Veniri, influenta puterilor apusene a făcut ca sfera politică a democraţiei să se extindă pe întreg cuprinsul lumii. Progresul rapid în domeniul transporturilor şi comunicaţiilor a scurtat cu mult distanţa dintre Est şi Vest, iar contactul sporit dintre limbile şi culturile lumii au adus oamenii mult mai aproape. Aceşti factori au pregătit deplin un mediu în care învăţăturile lui Hristos care a revenit să poată ajunge repede şi cu uşurinţă la inimile întregii omeniri. Acest lucru va face ca învăţăturile lui să aducă schimbări majore şi profunde pe cuprinsul întregului glob.