Secţiunea 2. În ce mod se va reîntoarce Hristos?

2.1 Perspectivele oferite de Biblie

Dumnezeu dezvăluie cu mult înainte toate întrebările esenţiale ale Voinţei Lui prin parabole şi simboluri, pentru ca oamenii din oricare epocă să poată înţelege cerinţele providenţei pentru timpul lor şi pentru viitor, în corespundere cu nivelul lor de intelect şi spiritualitate. Faptul că Dumnezeu a folosit parabole şi simboluri în Biblie în mod inevitabil a dat naştere multor interpretări divergente. Aceasta reprezintă cauza principală a faptului că bisericile s-au separat. De aceea, cel mai important lucru în ceea ce priveşte interpretarea Bibliei este găsirea perspectivei corecte.

Să luăm drept exemplu cazul lui Ioan Botezătorul. Timp de două mii de ani noi citim Biblia având preconcepţia că Ioan şi-a îndeplinit misiunea care îi fusese dată; de aceea, pasajele ei par a susţine această părere. Însă, la o reexaminare mai profundă a Bibliei, dintr-o perspectivă diferită, vom putea recunoaşte clar că Ioan Botezătorul, de fapt, nu şi-a împlinit misiunea. (cf. Mesia 2.3)

Până în ziua de azi mulţi dintre noi au citit Biblia cu ideea preconcepută că Isus va veni pe nori, însoţit de semne şi miracole. Acest lucru se bazează pe următoarele cuvinte ale lui Isus: “Vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.” (Matei 24:30-31) Dacă pledăm mult pentru o interpretare literală a Bibliei, mărturiile biblice par să indice cu adevărat în acea direcţie. Totuşi, ideea că Hristos se va reîntoarce pe nori este total inacceptabilă pentru o minte ştiinţifică a epocii moderne. Noi găsim de cuviinţă să cercetăm mai profund Biblia, dintr-un alt punct de vedere, pentru a înţelege adevăratul sens al unor astfel de versete.

Această nouă perspectivă este sugerată de cercetarea noastră anterioară privind pasajele biblice despre Ioan Botezătorul. Profetul Maleahi a prezis că Ilie se va reîntoarce înainte de venirea lui Mesia. (Maleahi 4:5) Dat fiind că aşteptau cu nerăbdare acea zi, mulţi dintre Evrei credeau că Ilie, cel care se ridicase la ceruri, va coborî din ceruri în aceeaşi mod în care se ridicase. Însă, contrar aşteptărilor lor, Isus a susţinut cu îndrăzneală că Ioan Botezătorul, fiul lui Zaharia, era Ilie. (Matei 11:14)

Dacă e să credem în mărturia lui Isus, reîntoarcerea lui Ilie nu urma să aibă loc vreodată în modul miraculos la care se aşteptau mulţi Evrei. În realitate, aceasta s-a petrecut prin naşterea unui copil. În mod asemănător, mulţi creştini până în prezent cred că Isus se va reîntoarce pe nori. Însă, ceea ce am învăţat despre adevărata reîntoarcere a lui Ilie ne sugerează o altă posibilitate; aceea că reîntoarcerea lui Hristos se poate împlini prin naşterea unui copil, la fel ca în cazul Primei Veniri. Din această nouă perspectivă, să examinăm mai îndeaproape versetele biblice care se referă la cea de a Doua Venire.

În timpul Primei Veniri a lui Isus, mulţi dintre învăţaţii Israelului credeau că Mesia se va naşte în Betleem, ca descendent al Regelui David. (Matei 2:5-6, Mic. 5:2) Însă erau, fără îndoială, şi mulţi Evrei care îl aşteptau pe Mesia să vină pe nori. Această credinţă a lor se baza pe profeţia lui Daniel citită de ei: „M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului.” (Daniel 7:13) şi alte profeţii despre evenimentele miraculoase din Ultimele Zile. (Ioil 2:30-31) De aceea, fariseii şi saducheii se îndoiau în privinţa lui Isus, cerând ca el să le arate un semn din ceruri ca dovadă că el era Mesia. (Matei 16:1-4; Marcu 8:11-12) Ei nu puteau să accepte că el este Mesia cel mult aşteptat, fără vreun semn supranatural din ceruri care a fost prevestit în Biblie. Credinţa în aceea că Mesia trebuie să vină într-un mod supranatural a persistat şi după moartea lui Isus, chiar printre unii creştini heterodocşi, care credeau că el nu a venit în carne şi oase. Apostolul Ioan i-a condamnat pe acei credincioşi ca pe nişte anticrişti: „Pentru că mulţi amăgitori au intrat în lume, care nu mărturisesc pe Isus Hristos să fie venit cu trupul. Acesta este amăgitor şi antihrist.” – II Ioan 7

Mulţi creştini susţin că profeţia lui Daniel priveşte cea de a Doua Venire a lui Hristos. Cu toate acestea, în Epoca Vechiului Testament, Dumnezeu a lucrat pentru a împlini întregul scop al providenţei de restaurare prin venirea lui Isus, aşa cum atestă şi Biblia: „Căci până la Ioan au prorocit toţi proorocii şi Legea.” (Matei 11:13) şi „Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.” (Romani 10:4) Prin urmare, înainte ca Isus însuşi să înceapă a vorbi despre întoarcerea lui, nimeni nici măcar nu şi-a imaginat o a Doua Venire. Este evident că nici unul dintre Evreii acelui timp nu s-a gândit că acest verset al lui Daniel se referea la altceva, decât la ceea ce credeau ei că este prima şi unica venire a lui Mesia.

Contrar aşteptărilor multor Evrei credincioşi care s-au bazat pe Biblie crezând că Mesia va veni pe nori cu semne şi minuni din ceruri, Isus s-a născut pe pământ, ca un copil al unei familii sărmane. Aşadar, trebuie să reexaminăm Biblia din perspectiva că cea de a Doua Venire a lui Hristos s-ar putea să nu aibă loc într-un mod miraculos. Ea poate, de fapt, să aibă loc în acelaşi mod ca Prima Venire.

2.2 Hristos se va reîntoarce ca un copil născut pe pământ

Isus a făcut un număr de prevestiri cu privire la aceea ce i s-ar fi putut întâmpla Domnului la reîntoarcerea lui: „Dar mai întâi trebuie să sufere multe, şi să fie lepădat de neamul acesta.” (Luca 17:25) Dacă Isus urma să se reîntoarcă literalmente pe norii cerului, cu putere şi mare slavă, însoţit de trâmbiţele îngerilor, (Matei 24:30-31) nu ar fi fost el oare acceptat cu uşurinţa şi slăvit, chiar şi de această lume oprimată de păcat? Întorcându-se în acest mod, el niciodată nu ar fi suferit persecuţii şi respingeri.

Atunci de ce a prezis Isus că va înfrunta o situaţie atât de mizerabilă la reîntoarcerea sa?

Evreii din timpul lui aşteptau cu nerăbdare ziua în care Ilie se va coborî din ceruri. El trebuia să vină înaintea lui Mesia, ca vestitor al lui, aşa cum profeţise Maleahi. (Maleahi 4:5) În schimb, înainte ca oamenii să fi auzit careva noutăţi despre întoarcerea lui Ilie, Isus, un om provenit dintr-o familie sărmană, a venit asemenea unui hoţ, pretinzând că el este Mesia. De aceea, ei l-au dispreţuit pe Isus şi l-au persecutat. (cf. Mesia 2.2) Reflectând asupra situaţiei sale, Isus a prevăzut că în timpul celei de a Doua Veniri, creştinii care vor aştepta reîntoarcerea lui îşi vor fixa din nou ochii spre cer. Prin urmare, era uşor de presupus că ei l-ar putea persecuta pe Domnul celei de a Doua Veniri, când acesta s-ar naşte în corp şi ar apărea pe neaşteptate, asemenea unui hoţ. Ei l-ar condamna ca pe un eretic, aşa cum a fost condamnat şi Isus. Iată de ce el a prezis că Domnul va suferi şi va fi respins de către contemporanii săi. Această profeţie poate fi împlinită, numai dacă Hristos se reîntoarce în corp; ea nu poate fi posibilă în cazul în care el vine pe nori.

Isus a spus: “Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” (Luca 18:8) Pe măsură ce lumea intră în Ultimele Zile, un număr din ce în ce mai mare de creştini luptă pentru a-şi întări credinţa. Cum ar putea ei să cadă cu toţii în necredinţă în momentul celei de a Doua Veniri a Domnului, dacă acesta vine în mod literal pe norii cerurilor, însoţit de sunetele de trâmbiţe ale îngerilor şi de slava lui Dumnezeu? Această profeţie, de asemenea, nu poate fi împlinită dacă Hristos se întoarce într-un mod supranatural (miraculos).

În timpul lui Isus, mulţi dintre Evrei credeau că Mesia se va naşte în Betleem şi se va înfăţişa ca rege al lor, (Matei 2;6) însă aceasta numai după ce Ilie va fi reîntors din ceruri. Contrar acestor aşteptări, înainte ca Ilie să fi apărut, fiul unui tâmplar din Nazaret a ieşit în faţă şi s-a prezentat ca fiind Mesia. Astfel, poate fi înţeles faptul că Isus nu a putut găsi printre Evrei nici un credincios atât de zelos şi devotat, încât să îl urmeze chiar şi cu preţul vieţii. Isus a deplâns această situaţie şi se întrista că ceva similar s-ar putea întâmpla la reîntoarcerea sa. El a prevăzut că la a Doua Venire, credincioşii vor privi numai spre cer, crezând că Hristos se va reîntoarce pe nori, în slavă. De aceea, atunci când Hristos într-adevăr se va întoarce pe pământ ca un om de provenienţă modestă, s-ar putea să nu găsească nici un fel de credinţă, aşa cum fusese şi cazul din timpul lui Isus. Această profeţie din Luca nu se va împlini niciodată, daca Hristos cel reîntors nu se naşte pe pământ.

Unii savanţi interpretează acest verset văzând sensul lui în aceea că încercările din Ultimele Zile vor fi atât de cumplite, încât îi vor face pe toţi credincioşii să-şi piardă credinţa. Însă, în calea providenţei de restaurare, nici o încercare, oricât de amară, nu a blocat de fapt calea celui credincios. Cu atât mai puţin se poate întâmpla aceasta în Ultimele Zile, când credincioşii creştini sunt nerăbdători să treacă prin ultima încercare a credinţei. Cu cât mai mari sunt încercările şi dificultăţile, cu atât mai multă ardoare căutam salvarea în Dumnezeu, aceasta este natura universală a credinţei.

Isus a spus odată: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Matei 7:22-23) Dacă un creştin este atât de credincios încât face miracole în numele Domnului, atunci cu cât mai mare ardoare va crede el şi îl va sluji pe Domnul, când acesta vine pe nori în mare slavă? Nu îl va primi oare Isus pe el cu căldură? Atunci, de ce a vorbit Isus precum că i-ar respinge pe aceşti creştini devotaţi la întoarcerea sa? Dacă Hristos cel reîntors îi respinge pe asemenea credincioşi devotaţi lui, atunci cine mai poate fi salvat în Ultimele Zile? Această profeţie, la fel, nu poate fi împlinită, dacă Isus vine pe nori.

În timpul lui Isus, trebuia să fi existat mulţi evrei a căror credinţă era atât de arzătoare, încât ei puteau face miracole în numele Domnului. Însă, deoarece au crezut că Ilie însuşi va coborî din ceruri înainte ca să vină Mesia, a fost dificil pentru ei să accepte că Ilie se afla în mijlocul lor, în chipul lui Ioan Botezătorul – cu atât mai mult cu cât Ioan însuşi a negat acest lucru. (Ioan 1:21) Aşadar, ei nu l-au acceptat pe Isus ca fiind Mesia şi l-au înlăturat din comunitate. Drept urmare, Isus a fost nevoit să-i abandoneze cu ochii plini de lacrimi. În mod asemănător, în timpul celei de a Doua Veniri a lui Hristos, acei creştini care aşteaptă venirea lui într-un mod miraculos şi plin de slavă, îl vor respinge aproape cu siguranţă, dacă el va veni în corp, născut într-o familie modestă. Oricât de credincioşi ar fi ei, Domnul nu va avea altă soluţie decât să-i abandoneze, pentru că ei vor fi greşit în faţa lui Dumnezeu.

Seriile de profeţii cu privire la Ultimele Zile în Luca, Capitolul 17, nu pot fi împlinite, dacă Hristos se reîntoarce într-un mod supranatural. Aceste versete nu pot fi explicate decât dacă pornim de la premisa că Hristos se va reîntoarce prin naşterea lui pe pământ. Să examinăm îndeaproape fiecare dintre aceste profeţii.

„Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.” (Luca 17:20) Dacă Domnul vine pe nori sau în altă modalitate miraculoasă, Împărăţia Cerurilor va sosi într-un mod vădit tuturor. Chiar şi la Prima Venire, Împărăţia lui Dumnezeu deja venise pe pământ odată cu naşterea lui Isus. Însă poporul evreu nu a putut să o vadă, deoarece, aşteptându-l încă pe Ilie să revină din ceruri, ei nu au putut să creadă în Isus. În mod asemănător, în timpul celei de a Doua Veniri, cu toate că Împărăţia Cerurilor va apărea pe pământ odată cu naşterea lui Hristos, creştinii care cred că el va veni pe nori însoţit de evenimente miraculoase, nu vor crede în Domnul şi astfel nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

„Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” (Luca 17:21) (King James Version) În timpul lui Isus acei care au crezut în el şi l-au urmat deja aveau Împărăţia Cerurilor în inimile lor. În mod asemănător, la cea de a Doua Venire a lui Hristos, deoarece el se va naşte pe pământ, Împărăţia Cerurilor va fi realizată mai întâi în inimile celor care cred în el şi îl urmează. Atunci când numărul acestor oameni va creşte, formând societăţi şi naţiuni, Împărăţia Cerurilor din interior se va manifesta treptat în lume, sub forma unei realităţi exterioare, vizibile. Prin urmare, Isus avea în vedere că Împărăţia Cerurilor promisă nu va fi realizată într-o clipă, aşa cum ar fi fost dacă Hristos s-ar fi întors pe nori.

„Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea.” – Luca 17-22 Dacă Domnul vine pe nori, însoţit de sunetele trâmbiţelor îngerilor, fiecare va putea să îl vadă. Atunci cine va dori să vadă ziua Fiului omului, şi nu o va vedea? Totuşi, Isus a prezis că oamenii nu vor vedea ziua aceea. La Prima Venire a lui Hristos, ziua Fiului Omului a răsărit pe pământ odată cu naşterea sa, însă evreii care nu au crezut în el nu au putut vedea acea zi. În mod asemănător, la a Doua Venire a lui Hristos, ziua Fiului Omului va apărea odată cu naşterea sa pe pământ. Însă, mulţi dintre creştini nu o vor putea vedea, deoarece, convinşi precum sunt că el va veni într-un mod miraculos, ei nu vor crede în el şi nu îl vor urma, chiar şi atunci când îl vor fi întâlnit. Chiar dacă ziua Fiului Omului va fi sosit deja, ei nu vor fi în stare să o vadă.

“Vi se va zice: ,Iată-L aici, iată-L acolo!' Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.” (Luca 17:23) Aşa cum s-a discutat mai devreme, (cf. Renaşterea 2.2.6) în Ultimele Zile, creştinii care au atins un anumit nivel spiritual ar putea să primească revelaţia că ei sunt Domnul. Fără a înţelege temeiurile din Principiu pentru astfel de revelaţie, ei ar putea să se proclame pe sine Mesia şi astfel să devină antihrişti, înainte ca Domnul să vină. De aceea, Isus a spus aceste cuvinte ca o avertizare, pentru a nu fi înşelaţi sau induşi în eroare de astfel de oameni.

“Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.” (Luca 17:24) Când s-a născut Isus, vestea despre naşterea Regelui Evreilor a ajuns la Regele Irod şi a tulburat întreg Ierusalimul. (Matei 2:2-3) În timpul celei de a Doua Veniri, progresul în sfera transporturilor şi comunicaţiilor va permite ştirilor despre cea de a Doua Venire să călătorească către cele mai îndepărtate colţuri ale planetei, de la Est la Vest, cu viteza luminii.

“Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului.” (Luca 17:26) (Luca 17:26 a fost deja discutat) Atunci când Noe ştia că judecata prin potop era inevitabilă, el a chemat oamenii să intre în arca sa. (II Pet. 2:5) Însă ei nu au ascultat de cuvintele lui, şi s-au înecat cu toţii. În mod similar, în Ultimele Zile, Hristos se va reîntoarce în corp şi va chema oamenii să intre în arca adevărului. Însă acei creştini care privesc cu încăpăţânare la cer, aşteptând să vadă semne miraculoase ale apariţiei Domnului, nu vor acorda atenţie cuvintelor adevărului proclamate de pe pământ. În schimb, ei îl vor respinge pe Domnul ca pe un eretic. Nepăsători asemenea oamenilor din timpul lui Noe, ei vor eşua în a sluji Voinţei providenţiale a lui Dumnezeu.

“Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi.”– Luca 17:33 Va mai trebui oare cineva să-şi rişte viaţa pentru a-l urma pe Domnul, dacă el vine pe nori însoţit de sunetul trâmbiţelor îngerilor? Deoarece Isus se întoarce prin intermediul naşterii fizice, el va părea un eretic în ochii creştinilor care îl aşteaptă să vină într-un mod miraculos. Prin urmare, acei care îl urmează trebuie să fie gata să înfrunte chiar şi moartea. Acest verset înseamnă că dacă oamenii cred în el şi îl urmează cu riscul vieţii lor, ei vor trăi. Însă, dacă pe de alta parte, influenţaţi de circumstanţele pământeşti, ei se întorc împotriva lui şi se retrag de la el, pentru a-şi salva propria piele, moartea îi va lovi.

"Unde va fi trupul, acolo se vor strânge vulturii." (Luca 17:37) Astfel a răspuns Isus la întrebarea despre locul unde se va petrece cea de a Doua Venire. Ne amintim că pasările de pradă au coborât peste porumbelul şi turturica care nu fusese despicate cum se cuvine pe altarul lui Avraam. (Geneza 15:11) Acest lucru ne-a învăţat că Satan căută întotdeauna o ocazie de a pretinde la ceea ce nu este sfinţit. Noi putem înţelege astfel semnificaţia replicii enigmatice a lui Isus: aşa cum vulturii se adună în jurul unui leş să-l mănânce, şi diavolii se adună în jurul celor care sunt morţi spiritual pentru a-i revendica, Domnul, cel care este izvorul vieţii, va venii într-un loc cu o viaţă spirituală abundentă. Prin aceste cuvinte, Isus a avut în vedere că Domnul va apărea în mijlocul credincioşilor devotaţi.

La a Doua Venire a lui Hristos, oamenii cu o credinţă arzătoare se vor aduna împreună într-un singur loc, cu ajutorul multor spirite. (cf. Renaşterea 2.3.2.2; 3.1; 3.2) Acesta va fi locul vieţii, unde va apărea Domnul. Isus s-a născut printre poporul ales, care l-a slăvit pe Dumnezeu cu cea mai mare credinţă. El s-a prezentat ca Mesia în special celor care au avut credinţa de a-l urma şi a deveni discipolii lui.

Din moment ce Hristos se va naşte pe pământ la cea de a Doua Venire a sa, stă scris: „Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.” (Apocalipsa 12:5) Toiagul de fier semnifică aici Cuvântul lui Dumnezeu cu care Domnul va judeca lumea păcătoasă şi va restaura Împărăţia Cerurilor pe pământ. Aşa cum a fost explicat anterior în detaliu, (cf. Eshatologia 3.2.2) judecata cu foc reprezintă judecata prin intermediul Cuvântului. (Ieremia 23:29) Prin urmare, Cuvântul lui Isus, care va fi judecătorul nostru în Ultimele Zile, (Ioan 12:48) este acelaşi Cuvânt prin care cerul şi pământul vor fi aruncate în focul judecăţii, (II Pet. 3:7) şi reprezintă însuşi suflarea din gura Domnului, prin care îi va lovi pe acei nelegiuiţi. (II Tesalonieni 2:8) Cuvântul pe care îl vorbeşte Isus mai este numit şi „suflarea buzelor Lui” sau „toiagul cuvântului Lui.” (Isaia 11:4) El este simbolizat de toiagul de fier, precum este scris: „Le va cârmui cu un toiag de fier, şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut.” (Apocalipsa 2;27)

Versetul vorbeşte despre un copil de parte bărbătească, care este născut de o femeie şi este răpit la Dumnezeu şi la tronul Său. Cine atunci, născut de o femeie, este acel demn să stea pe tronul lui Dumnezeu şi sa cârmuiască toate naţiunile cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu? Acesta nu poate fi altcineva decât Domul celei de a Doua Veniri, care se va naşte pe pământ cu un nou nume, cunoscut doar de el însuşi. (Apocalipsa 2:17; 19:12) El va domni ca Rege al Regilor şi va construi Împărăţia Cerurilor pe pământ.

La începutul Evangheliei după Matei, există o relatare despre patru femei adulterine din neamul lui Isus. (Matei 1:3; 5, 6) Acest lucru ne arată că Salvatorul omenirii se va naşte ca un om neprihănit dintr-o descendenţă păcătoasă pentru a salva toţi urmaşii din descendentele păcătoase.

Mulţi creştini au interpretat femeia din versetul de mai sus ca fiind Biserica. (“Ceilalţi din seminţia sa” (Apocalipsa 12:17) ar trebui interpretat ca semnificând copiii adoptivi ai lui Dumnezeu (Romani 8 :23)) Ei au dat această interpretare în baza premisei că Domnul celei de a Doua Veniri va veni pe nori.

Unii creştini cred că a Doua Venire a lui Hristos se petrece de fiecare dată când Isus vine să sălăşluiască în inimile oamenilor (Ioan 14:20), prin coborârea Sfântului Duh. (Fapte 8:15-17) Isus a sălăşluit în inimile credincioşilor devotaţi încă din momentul învierii lui şi a coborârii Sfântului Duh în ziua Cincizecimii. (Fapte 2:4) Dacă aceasta ar fi fost cu adevărat cea de a Doua Venire, atunci ea deja ar fi avut loc acum doua mii de ani.

Mai mult, unele confesiuni ne învaţă că Isus se va reîntoarce ca spirit. Totuşi, imediat după învierea lui din mormânt, în a treia zi, Isus a apărut în faţa discipolilor cu aceeaşi înfăţişare pe care a avut-o în timpul vieţii lui pe pământ. Din acel moment, el în mod liber a vizitat şi a învăţat mulţi creştini care au obţinut un nivel spiritual înalt. Astfel, cea de a Doua Venire înţeleasă în acest mod, de asemenea a avut loc pentru prima dată acum două mii de ani. Dacă vom înţelege reîntoarcerea spirituală a lui Isus, ca fiind a Doua Venire, atunci nu am mai avea nici un motiv să o aşteptăm ca pe o zi istorică în care cele mai preţioase speranţe ale noastre se vor împlini.

Chiar dacă discipolii lui Isus au avut întâlniri frecvente cu Isus cel înviat, care li s-a înfăţişat în spirit, ei continuau să aştepte cea de a Doua Venire a lui. Putem deduce că ei nu se aşteptau ca a Doua Venire să reprezinte întoarcerea lui Isus în spirit. De exemplu, atunci când Isus i s-a arătat într-o viziune apostolului Ioan, el i-a spus, „cu siguranţă, voi veni în curând”, iar Ioan a răspuns, „Amin. Vino Isuse, Doamne!” (Apocalipsa 22:20) Aici Isus şi Ioan au făcut deosebirea clar între înfăţişarea spirituală a lui Isus şi cea de a Doua Venire. Acest lucru ne arată că Hristos la a Doua Venire nu va veni în chip de spirit. El se va naşte ca un copil pe pământ, aşa cum s-a întâmplat şi la Prima sa Venire.

Există câteva motive în Principiul Divin pentru care Hristos trebuie să se reîntoarcă ca un om pământesc. Dumnezeu a creat atât lumea imaterială, cât şi lumea materială. Apoi Dumnezeu a creat oamenii, care au ambele aspecte: spirit şi corp, intenţionând ca ei să stăpâneasca peste cele două lumi, împlinind binecuvântările Lui. (cf. Creaţie 6.3) Din cauza căderii lui Adam, oamenii au pierdut calificarea de a fi stăpânii celor două lumi. În consecinţă, creaţia a fost lipsită de stăpânii ei adevăraţi, ea a deplâns şi a dus dorul apariţiei copiilor lui Dumnezeu, care să o poată stăpâni cu adevărat. (Romani 8:19-22) Isus, Adam care a atins perfecţiunea, a venit ca Domn perfect al acestor două lumi. (I Corintei 15:27) Altoind toţi credincioşii cu sine, (Romani 11:17) şi unindu-i pe toţi cu el, Isus intenţiona să-i facă demni de a fi stăpânii universului.

Cu toate acestea, când Evreii s-au întors împotriva lui Isus, Dumnezeu a trebuit să dea trupul lui pe cruce, ca o răscumpărare pentru salvarea omenirii. Din moment ce trupul lui Isus a fost predat în mâinile lui Satan, salvarea fizică a rămas neîmplinită. Isus s-a înălţat din această lume pământească cu promisiunea că se va întoarce şi va desăvârşi salvarea pe care o realizase numai la nivel spiritual. (cf. Mesia 1.4) Între timp, nu a existat nici un om pe pământ care să fi atins perfecţiunea atât la nivel spiritual, cât şi fizic, să fi condus lumea spirituală şi lumea fizică şi să le fi armonizat. Din acest motiv, Hristos nu se poate întoarce doar în corp spiritual. Ca şi la Prima Sa Venire, el trebuie să vină ca fiinţă umană şi să crească pentru a atinge perfecţiunea atât a spiritului cât şi a trupului. Apoi, prin altoirea întregii umanităţi cu sine, atât spiritual cât şi fizic, el trebuie să îi călăuzească către perfecţiunea spiritului şi a trupului şi să-i facă demni de a fi stăpânii ambelor lumi, spirituală şi fizică.

Iniţial Isus trebuia să restaureze Împărăţia Cerurilor pe pământ. El trebuia să devină Părintele Adevărat al omenirii restaurate şi regele Împărăţiei pământeşti a lui Dumnezeu. (Isaia 9:6; Luca 1:31-33) Însă, din cauza lipsei de credinţă a oamenilor, el nu a putut împlini această Voinţă originară a lui Dumnezeu, ci a trebuit să meargă pe cruce, făcând promisiunea că se va întoarce mai târziu şi o va împlini neapărat. În mod corespunzător, la cea de a Doua Venire, Hristos iarăşi este responsabil de construirea Împărăţiei Cerurilor pe pământ, unde să devină Părintele Adevărat şi regele întregii omeniri. Acesta este un alt motiv pentru care, la fel ca în cazul Primei sale Veniri, Domnul celei de a Doua Veniri trebuie să se nască pe pământ.

Izbăvirea de păcate este posibilă numai prin intermediul vieţii pământeşti. (cf. Creaţie 6.3.2) Pentru a ne izbăvi de păcatele noastre pe pământ, Hristos trebuie să vină în chip de om pe pământ. Salvarea pe care a asigurat-o Isus prin crucificarea sa este limitată, totuşi, la dimensiunea spirituală. Ea nu rezolvă păcatul originar, care se transmite prin corpurile noastre fizice şi rămâne activ în noi. Prin urmare, Hristos trebuie să vină din nou, pentru a asigura salvarea completă a omenirii, inclusiv salvarea fizică. Cu siguranţă, el nu poate atinge acest scop, dacă vine doar în chip de spirit. El trebuie să vină în corp fizic, la fel ca în timpul Primei sale Veniri.

Am clarificat astfel că a Doua Venire a lui Hristos, nu va fi o revenire spirituală, ci una fizică, similară Primei Veniri. Chiar dacă presupunem că Hristos ar reveni în spirit, ar fi uluitor că spiritul, care transcende timpul şi spaţiul şi este perceput numai de simţurile spirituale, ar merge deasupra norilor alcătuiţi din materie. Pe de altă parte, dacă a Doua Venire ar avea loc prin apariţia surprinzătoare a lui Hristos în corp, mergând deasupra norilor, cum ar putea el să rămână sus? Unde se va fi aflat el înainte de a-şi face apariţia? Unii oameni ar putea să obiecteze la asemenea întrebări, susţinând că pentru Dumnezeu cel atotputernic nimic nu este imposibil. Cu toate acestea, Dumnezeu nu poate ignora propriile legi şi principii. Dumnezeu nu are nevoie s-o facă şi nu lucrează providenţa Sa în contradicţie cu Principiul Său: să-l pună pe Hristos, care trebuie să se întoarcă într-un trup ce nu se deosebeşte de al nostru, să se afle în spaţiul liber, pentru ca mai apoi să se întoarcă pe nori. În concluzie, am demonstrat, dincolo de orice îndoială, că cea de a Doua Venire a lui Hristos va avea loc prin naşterea sa fizică pe pământ.

2.3 Care este semnificaţia versetului despre aceea că Hristos se va reîntoarce pe nori?

Din moment ce întoarcerea lui Hristos va avea loc prin intermediul naşterii sale pe pământ, care este semnificaţia profeţiilor biblice potrivit cărora el va veni pe nori? Pentru a studia această întrebare, trebuie să investigăm mai întâi ce reprezintă norii.

Următorul pasaj este tipic: “Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” – Apocalipsa 1:7 Potrivit acestui verset, toată lumea ar trebui să-l poată vedea pe Hristos când el se reîntoarce. Atunci când Sf. Ştefan a fost martirizat, numai el şi credincioşii care aveau simţurile spirituale deschise au putut să îl vadă pe Isus aşezat de partea dreaptă a lui Dumnezeu. (Fapte 7:55) În mod asemănător, dacă ar fi ca Isus să coboare din lumea spirituală în chip de spirit, atunci numai credincioşii care au simţurile spirituale deschise vor fi capabili să îl vadă; astfel, nu fiecare îl va vedea pe Hristos când acesta va reveni. Profeţia biblică precum că fiecare va putea să îl vadă pe Domnul poate fi împlinită numai dacă el se reîntoarce în corp.

Deoarece un corp din carne şi oase nu poate merge pe nori, norii din verset trebuie să simbolizeze altceva. În acelaşi pasaj, de asemenea, este scris că chiar şi acei care l-au străpuns pe Isus vor vedea reîntoarcerea lui. Acei care l-au străpuns pe Isus erau soldaţi romani. Totuşi, acei soldaţi romani nu vor putea să îl vadă pe Domnul în momentul întoarcerii lui. Pentru a fi martorii venirii Domnului, acei soldaţi trebuie să fie înviaţi; însă, potrivit Bibliei, acei care vor învia la venirea lui Isus vor fi numai creştinii devotaţi care au participat la prima înviere. Celelalte spirite vor fi înviate numai după ce vor trece cei „o mie de ani” în Împărăţie. (Apocalipsa 20:4-5) Prin urmare, „toţi acei ce l-au străpuns” trebuie sa fie o metaforă care descrie un alt grup de oameni, nu pe soldaţii romani. De fapt, ea se referă la acei creştini care trăiesc în momentul celei de a Doua Veniri, şi care se ţin ferm de credinţa lor că Isus se va întoarce pe nori. Atunci când Hristos se întoarce pe pământ prin intermediul unei naşteri modeste, contrar aşteptărilor lor, ei nu îl vor recunoaşte şi îl vor persecuta. Dacă „cei ce l-au străpuns” reprezintă o metaforă, atunci norii din acelaşi verset ar trebui să fie tot o metaforă.

Ce simbolizează în realitate norii? Norii sunt formaţi prin evaporarea apei impure de pe pământ. În Biblie, apa adesea simbolizează oamenii decăzuţi. (Apocalipsa 17:15; Psalmi 144:7) Putem deduce că norii simbolizează creştinii devotaţi a căror inimi sălăşluiesc în ceruri, şi nu pe pământ, pentru că ei au fost renăscuţi şi ridicaţi din starea lor decăzută. Biblia şi alte sfinte scripturi folosesc, de asemenea, simbolistica norilor pentru a indica mulţimile. (Evrei 12:1; cf Ezechiel 38:9) Câteodată întâlnim această figură de stil în cadrul conversaţiilor zilnice. În calea lui Moise, stâlpul de nori care îi călăuzea pe evrei ziua îl reprezenta pe Isus, cel care urma să vină ca lider al Israelului; stâlpul de foc din timpul nopţii reprezenta Sfântul Duh, care, ca partener al lui Isus, va călăuzi Israelul prin focul inspiraţiei.

Putem concluziona că venirea lui Isus pe nori semnifică faptul că el va răsari din mijlocul unui grup de credincioşi renăscuţi pentru a deveni conducătorul creştinilor, cel de al Doilea Israel. Să ne amintim că atunci când Isus a fost întrebat despre locul reîntoarcerii sale, el a răspuns: ” Unde va fi trupul, acolo se vor strânge vulturii.” (Luca 17:37) Prin aceasta Isus a avut în vedere că el se va reîntoarce în locul unde se vor aduna credincioşii devotaţi, ceea ce semnifică, de fapt, acelaşi lucru ca şi profeţia biblică despre aceea că Hristos se va întoarce pe nori.

Când interpretam norii în acest mod metaforic, este evident că la Prima sa Venire, Isus însuşi a coborât în mod simbolic din Ceruri pe nori. Stă scris: „Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer,” (I Corintei 15:47) şi „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului.” (Ioan 3:13) Chiar dacă Isus s-a născut pe pământ, din punctul de vedere al providenţei şi al valorii sale adevărate, el, într-adevăr, a venit din Ceruri. Aceasta este, de asemenea, şi semnificaţia adevărată a profeţiei lui Daniel, (Daniel 7:13) care a prevestit că Isus va veni pe nori.

2.4 De ce a spus Isus ca Domnul va veni pe nori?

Există două motive pentru care Isus a prevestit că Domnul se va întoarce pe nori.

Primul motiv a fost de a preveni înşelăciunile antihriştilor care pot crea confuzie printre credincioşi. Dacă Isus ar fi revelat în mod deschis faptul că el se va întoarce printr-o naştere fizică, atunci ar fi fost imposibil de prevenit marea confuzie pe care ar fi creat-o falşii Mesia. Din moment ce Isus a apărut ca Mesia având o provenienţă modestă, oricine, din orice clasă socială, cu un anumit nivel de spiritualitate, ar fi putut pretinde că este cea de a Doua Venire a lui, şi ar fi dezorientat lumea printr-o mare înşelăciune. Din fericire, deoarece majoritatea creştinilor l-au aşteptat pe Hristos să se reîntoarcă pe nori, şi şi-au ţintit privirea spre cer, această dezordine în mare măsură a putut fi evitată. Acum, însă, deoarece a sosit timpul, adevărul despre aceea că Hristos se va reîntoarce prin intermediul unei naşteri fizice trebuie să fie revelat.

Al doilea motiv a fost de a încuraja creştinii care urmau o cale a credinţei dificilă. Au existat şi alte ocazii când Isus a rostit cuvinte paradoxale, pentru a-i încuraja pe adepţii lui să împlinească Voinţa lui Dumnezeu cât mai repede posibil. De exemplu, el a spus: „Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului.” (Matei 10:23) Aceasta i-a făcut pe discipolii lui să creadă că cea de a Doua Venire va avea loc într-un viitor apropiat. Când Isus i-a spus lui Petru despre apropierea martiriului său, Petru l-a întrebat pe Isus ce se va întâmpla cu Ioan, discipolul. Isus a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?” (Ioan 21:22) Isus a mai spus: „Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.” (Matei 16:28) Aceste cuvinte i-au făcut pe discipoli să creadă că îl vor întâlni pe Isus cel revenit în timpul vieţii lor.

Speranţa întoarcerii curânde a lui Isus a aprins zelul discipolilor lui, dându-le puterea să depăşească persecuţiile iudaismului şi ale Imperiului Roman. Încurajaţi de speranţa arzătoare a celei de a Doua Veniri, ei erau pătrunşi de Sfântul Duh (Fapte 2:1-4) şi au fondat Biserica Creştină timpurie, chiar şi în mijlocul unei mari opoziţii. Isus a dorit să îi inspire şi să îi încurajeze pe discipolii săi care vor duce o cruce grea. Din acest motiv, el a profeţit că va veni pe nori cu puterea şi slava lui Dumnezeu şi va împlini totul cu viteza fulgerului.