Secţiunea 4. Paralelele dintre perioada în care a trăit Isus şi ziua de azi

Perioada celei de a Doua Veniri este paralelă cu timpul lui Isus. Situaţiile care se desfăşoară în creştinismul de azi sunt similare celor care s-au petrecut în iudaism pe timpul lui Isus. Să studiem câteva dintre aceste paralele.

Creştinismul de azi, asemenea iudaismului din vremea lui Isus, se ataşează prea rigid de autoritatea instituţională şi ceremonii, în timp ce pe plan interior este corupt. În timpul lui Isus, mulţi preoţi şi scribi au devenit sclavii ritualurilor şi legalismului, pe când viaţa lor spirituală era coruptă. De aceea, evreii cu credinţă curată s-au adunat în jurul lui Isus, cel acuzat ca eretic, pentru a-şi potoli setea lor spirituală. În mod asemănător, în creştinismul de azi, mulţi dintre liderii religioşi şi preoţi sunt prizonierii propriei autorităţi şi sunt îndrăgostiţi de ritualurile lor, în timp ce spiritul lor se întunecă pe zi ce trece. Aşadar, creştinii devotaţi rătăcesc în munţi şi pe câmpii, în căutarea căii adevărate. Ei căută noi lideri care să-i poată călăuzi, pentru a ieşi din acest pustiu spiritual, şi să le arate calea către lumina interioară.

Liderii creştini de azi, asemenea liderilor evrei din vremea lui Isus, vor fi probabil primii care îl vor persecuta pe Domnul celei de a Doua Veniri. Isus a venit pentru a fonda o nouă eră care ar duce la împlinire cuvintele Vechiului Testament proclamate de profeţi. El nu s-a limitat doar la repetarea cuvintelor Vechiului Testament, ci a dat noi cuvinte ale adevărului, potrivite pentru acea nouă eră. Preoţii şi scribii evrei au criticat cuvintele şi faptele lui Isus pe baza înţelegerii lor înguste a scripturilor Vechiului Testament. Judecata lor greşită i-a făcut să îl trimită pe Isus pe cruce.

În mod asemănător, scopul Domnului celei de a Doua Veniri este de a construi un nou cer şi un nou pământ (Apocalipsa 21:1-4) pe fundamentul salvării spirituale care a fost pus de creştinism în Epoca Noului Testament. Atunci când se va reîntoarce, el nu va repeta doar cuvintele Noului Testament, date acum două mii de ani, ci va adăuga, cu siguranţă, noi cuvinte de adevăr, necesare fondării unui nou cer şi unui nou pământ. Totuşi, acei creştini din zilele noastre, a căror minţi sunt ataşate doar de litera Noului Testament, vor critica cuvintele şi faptele lui Hristos în timpul reîntoarcerii sale, pe baza înţelegerii lor înguste a Sfintei Scripturi. Prin urmare, ne putem aştepta ca ei să îl numească pe Domnul eretic şi să îl persecute. Din acest motiv, Isus a prezis că la a Doua Venire, Hristos trebuie mai întâi să sufere multe şi să fie respins de generaţia sa. (Luca 17:25)

Atunci când oamenii vor primi revelaţii despre Domnul celei de a Doua Veniri, sau îi vor auzi cuvintele, ei vor răspunde în moduri asemănătoare cu cele în care au răspuns evreii din vremea lui Isus. Dumnezeu nu a revelat vestea despre naşterea lui Isus preoţilor şi scribilor, ci astrologilor străini şi păstorilor cu inima curată. Aceasta situaţie se aseamănă cu cazul unui tată care, din cauza ignoranţei propriilor copii, trebuie să se încreadă în fiul său vitreg. În mod asemănător, Dumnezeu ar putea să reveleze veştile despre reîntoarcerea lui Hristos mai întâi oamenilor sărmani, grupurilor spirituale marginalizate şi bisericilor care nu sunt recunoscute de curentul principal, sau oamenilor conştiincioşi nereligioşi. Abia mai târziu, veştile ar putea ajunge la urechile preoţilor creştini din curentul principal, care în mod nechibzuit se ţin de căile lor convenţionale ale credinţei. În timpul lui Isus, acei care au primit cu toată sinceritatea Evanghelia nu au fost liderii evrei, ci oamenii simpli de rând şi păgânii. În mod asemănător, la întoarcerea lui Hristos, creştinii simpli şi oamenii de altă credinţă vor primi cuvintele Domnului înaintea liderilor creştini, care se consideră aleşii lui Dumnezeu. Acesta este sensul parabolei lui Isus despre ospăţul de la nuntă. Atunci când oaspeţii invitaţi, conducătorii comunităţii, au respins invitaţia regelui: “Atunci a zis robilor săi: “Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.” Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. (Matei 22:8) – 10

Atât în timpul lui Isus, cât şi în timpul celei de a Doua Veniri, mulţi credincioşi devotaţi, care au pornit pe calea credinţei cu speranţa de a intra în Ceruri, s-ar putea pomeni, de fapt, în iad. În vremea lui Isus, dat fiind că preoţii şi scribii au avut responsabilitatea de a călăuzi poporul ales al lui Dumnezeu, ei trebuia să fi fost primii care să recunoască că Mesia a venit şi să conducă poporul evreu la el. Pentru a-i ajuta să-şi împlinească misiunea, Isus a preluat iniţiativa; el a vizitat Templul şi i-a învăţat Evanghelia înainte de a-i învăţa pe alţii. (Luca 2:42:47) Cu toate acestea, atunci când ei nu l-au primit, Isus nu a avut altă alegere decât să caute pe malurile Galileei şi să-şi aleagă discipoli din mijlocul pescarilor de acolo. El a trebuit să predice drojdiilor societăţii, şi să trăiască printre păcătoşii, colectori de taxe şi prostituate. Eventual, preoţii şi scribii l-au persecutat în aşa măsură, încât el a trebuit să accepte destinul crucii. Ei au comis acest omor, crezând că au făcut o faptă dreaptă, eliminând un eretic periculos şi un hulitor. După aceasta ei au continuat să-şi vadă de îndatoririle obişnuite ale preotului pentru tot restul vieţii lor, recitând Sfânta Scriptură, plătind zeciuiala şi aducând ofrande în Templu, fiind siguri că prin toate acestea se îndreptau către Ceruri. În schimb, după ce au decedat, ei s-au pomenit în cel mai neaşteptat mod în iad. Este o ironie, că tocmai calea pe care porniseră ei pentru a ajunge în Ceruri, i-a dus cu totul în altă parte.

Recunoscând că în Ultimele Zile ar putea apărea evenimente similare, fiecare dintre noi ar trebui să se examineze pe sine însuşi în cel mai serios mod. Mulţi dintre creştinii de astăzi se avântă pe calea care ei cred că îi duce în Ceruri. Însă, dacă vor face un pas greşit, calea lor ar putea să îi ducă, de fapt, în iad. Din acest motiv, Isus a spus că în Ultimele Zile va respinge pe mulţi credincioşi devotaţi, chiar şi pe acei a căror devotament este atât de puternic, încât ei pot să izgonească demonii şi să facă miracole în numele lui: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Matei 7:23)

Cu adevărat, nimeni nu se confruntă cu o situaţie mai nesigură decât credincioşii care trăiesc într-o asemenea perioadă de tranziţie a istoriei, ca cea din zilele noastre. Oricât de multă credinţa am fi demonstrat în timpul vieţii noastre, dacă noi, asemenea liderilor evrei din vremea lui Isus, alegem pasul greşit de a ne întoarce împotriva lui Hristos cel reîntors, toate eforturile noastre vor fi în zadar. Despre aceşti oameni, Daniel a spus: „Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi, iar cei nelegiuiţi se vor purta ca cei nelegiuiţi; toţi cei fără de lege nu vor pricepe, ci numai cei înţelepţi vor înţelege.” (Daniel 12:10)