Secţiunea 2. Cea de-a doua venire a lui Ilie şi Ioan Botezătorul

Profetul Maleahi a prevestit că Ilie va veni din nou: „Iată că Eu vă trimit pe Ilie proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare.” (Mal. 4:5). Isus a declarat că venirea prezisă a lui Ilie s-a împlinit prin Ioan Botezătorul: „Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit…”. Atunci au înţeles ucenicii că Isus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.” – (Mat. 17:12-13) Cu toate acestea, Ioan Botezătorul nu s-a recunoscut pe sine ca a doua venire a lui Ilie (Ioan 1:21), cum nu l-au recunoscut nici evreii. Ignoranţa lui Ioan a întărit îndoiala sa în privinţa lui Isus (Mat. 11:3). Deoarece mulţi evrei îl stimau pe Ioan Botezătorul, ei respectau punctul lui de vedere. Acest lucru a sporit necredinţa lor în Isus. Ignoranţa lui Ioan a constituit unul dintre principalii factori care l-au silit pe Isus să urmeze calea crucii.

2.1 Credinţa evreilor în întoarcerea lui Ilie

În timpul perioadei regatelor unite idealul lui Dumnezeu pentru templul Său sfânt a fost zădărnicit de satan prin greşeala săvârşită de regele Solomon (Parelele 3). Pentru a restaura templul şi pentru a deschide calea către venirea lui Mesia – care reprezintă întruparea templului – Dumnezeu a trimis patru profeţi principali şi doisprezece profeţi secundari în Israel şi a lucrat prin ei pentru a purifica Israelul de toate influenţele satanice. Dincolo de acestea, Dumnezeu l-a trimis pe profetul Ilie să îi confrunte pe profeţii lui Baal pe muntele Carmel; acesta i-a înfrânt cu puterea lui Dumnezeu şi a dărâmat altarele lor închinate lui Baal. Cu toate acestea, Ilie a urcat la ceruri într-un car arzător, într-un vârtej de vânt (4 Regi 2:11), înainte ca el să îşi încheie misiunea divină. Forţa lui satan a reînviat şi a continuat să atace providenţa lui Dumnezeu. Calea lui Mesia nu putea fi clădită fără a înlătura toate influenţele lui Satan. Astfel, înainte ca Isus să poată împlini idealul întrupării templului, un alt profet trebuia să moştenească şi să realizeze misiunea neterminată a lui Ilie, de a distruge legăturile oamenilor cu satan. Datorită acestei necesităţi a providenţei, profetul Maleahi a prevestit a doua venire a lui Ilie (Mal. 4:5).

Poporul evreu, care credea în profeţiile Scripturii, aştepta cu ardoare venirea lui Mesia. Şi ar trebui să ştim că ei aşteptau cu aceeaşi ardoare şi întoarcerea lui Ilie. Aceasta deoarece Dumnezeu le dăduse o promisiune clară prin profetul Maleahi, că îl va trimite pe profetul Ilie înainte de venirea lui Mesia, pentru a pregăti calea Domnului. Ilie a urcat în ceruri cu vreo 850 de ani înainte de naşterea lui Isus; din acel moment el se afla în lumea spirituală. Ne este cunoscută istoria Transfigurării, atunci când Ilie şi Moise au apărut ca spirite în faţa discipolilor lui Isus (Luc. 9:28-36). Mulţi evrei credeau că Ilie va coborî din ceruri în acelaşi mod în care a urcat. Precum există creştini în zilele noastre care îşi îndreaptă privirea spre cer aşteptând ca Isus să vină pe nori, evreii din timpurile lui Isus, la fel, se uitau la cer, aşteptând cu nerăbdare venirea lui Ilie.

Cu toate acestea, înainte de a auzi vreo veste despre revenirea lui Ilie ca să împlinească profeţia lui Maleahi, dintr-odată a apărut Isus afirmând că el este Mesia. Nu este de mirare că apariţia lui Isus şi declaraţia lui au aruncat Ierusalimul într-o mare confuzie. Oriunde mergeau discipolii lui Isus, erau asaltaţi cu întrebarea despre Ilie, care trebuia să apară primul. Lipsindu-le un răspuns potrivit, discipolii s-au adresat lui Isus întrebându-l: „Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?” (Mat. 17:10) Isus le-a răspuns că Ioan Botezătorul era chiar Ilie, cel pe care oamenii îl aşteptau (Mat. 17:12-13).

Deoarece discipolii aveau deja credinţa că Isus este Mesia, ei au acceptat mărturia lui că Ioan Botezătorul este Ilie. Însă cum era posibil ca ceilalţi oameni, care nu îl cunoşteau pe Isus, să accepte această afirmaţie controversată? Însuşi Isus nu se aştepta ca ei să o accepte cu uşurinţă, şi de aceea a spus: „Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină.” (Mat. 11:14)

Ceea ce i-a îngreunat pe evrei să creadă afirmaţia lui Isus a fost negarea lui Ioan Botezătorul făcută ceva mai devreme. Ioan a insistat asupra faptului că el nu este Ilie: „Şi ei l-au întrebat: Dar cine eşti? Eşti Ilie?’ Zis-a el: Nu sunt.” (Ioan 1:21)

2.2 Direcţia pe care a ales-o poporul evreu

Isus a explicat clar că Ioan Botezătorul era chiar Ilie, pe care oamenii îl aşteptau cu atâta nerăbdare, în timp ce Ioan Botezătorul, pe de altă parte, a negat categoric acest lucru. Cuvintele cui urma poporul evreu să le creadă? Această problemă depindea evident de felul în care fiecare dintre cei doi, Isus sau Ioan Botezătorul, apărea mai credibil şi de respectat în ochii oamenilor acelor timpuri.

Să cercetam lumina în care Isus apărea în ochii poporului evreu.

Isus era un tânăr care nu primise educaţie şi crescuse în casa umilă a unui tâmplar. Acest necunoscut a apărut brusc numindu-se „Domnul Sabatului” în timp ce pângărea Sabatul pe care evreii evlavioşi îl respectau cu stricteţe (Mat. 12:1-8). Astfel Isus şi-a câştigat reputaţia unuia care doreşte să anuleze Legea, care pentru evrei reprezenta baza pentru salvare (Mat. 5:17). Din acest motiv liderii comunităţii evreieşti l-au persecutat pe Isus. Isus a fost obligat să îşi adune discipoli din rândul pescarilor simpli şi să fie prieten cu colectorii de taxe, prostituatele şi păcătoşii, cu care mânca şi bea (Mat. 11:19). Chiar mai rău, din punctul de vedere al liderilor comunităţii evreieşti, Isus susţinea că prostituatele şi colectorii de taxe vor intra înaintea lor in împărăţia cerurilor (Mat. 21:31).

Odată o prostituată a venit la Isus, plângând şi a început să îi spele picioarele cu lacrimile ei, să i le şteargă cu părul ei, să le sărute şi să le ungă cu un ulei preţios (Luc. 7:37-38). A accepta un asemenea serviciu din partea unei prostituate ar fi de neconceput chiar şi în societatea modernă; el era cu siguranţă scandalos pentru societatea evreiască, a cărei cod etic auster prevedea ca pedeapsă pentru o femeie adulteră omorârea cu pietre. Însă Isus nu numai că a acceptat slujirea ei darnică; el a lăudat-o, iar pe discipoli i-a certat atunci când aceştia au admonestat-o (Luc. 7:44-50).

Mai mult ca atât, Isus părea a se plasa pe picior de egalitate cu Dumnezeu (Ioan 14:9) susţinând că nimeni nu putea intra în împărăţia lui Dumnezeu decât prin intermediul lui (Ioan 14:6). El insista asupra faptului că oamenii ar trebui să îl iubească mai mult decât îşi iubesc părinţii, fraţii şi surorile, nevestele şi copiii (Mat. 10:37, Luc. 14:26). Astfel, cuvintele şi faptele lui Isus păreau a fi blasfemii pentru mulţi dintre evrei. Din acest motiv, faptul că liderii religioşi l-au ironizat şi l-au ocărât, acuzându-l ca fiind posedat de Beelzebul, prinţul demonilor, nu este surprinzător (Mat. 12:24). Din toate acestea putem deduce că Isus era departe de a părea credibil în ochii evreilor din timpurile lui.

Cum apărea însă Ioan Botezătorul în faţa evreilor acelei perioade?

Ioan Botezătorul se născuse într-o familie de seamă; el era fiul unui preot, Zaharia. Miracolele şi semnele care au însoţit naşterea lui Ioan au surprins întreaga ţară muntoasă a Iudeei. Într-o zi, când Zaharia ardea tămâia în templu, un înger a apărut înaintea lui şi l-a anunţat că soţia lui, care era bătrână şi stearpă, în curând va naşte un fiu. În momentul în care nu a crezut în spusele îngerului, Zaharia a muţit până în momentul în care i s-a născut copilul (Luc. 1:9-66). În plus, Ioan a dus o viaţă de credinţă exemplară în pustiu supravieţuind pe seama lăcustelor şi a mierii sălbatice. Din aceste motive, mulţi dintre evrei se întrebau dacă nu cumva el este Hristos, şi o delegaţie de preoţi şi leviţi a venit la el şi l-a întrebat direct (Luc. 3:15, Ioan 1:20). În asemenea măsură era Ioan respectat de către poporul evreu.

Luând în considerare aceste circumstanţe, atunci când poporul evreu din timpul lui Isus a început să îl compare pe acesta cu Ioan Botezătorul, cine dintre ei părea mai credibil în ochii lor? Fără îndoială, cuvintele lui Ioan aveau mai multă credibilitate. Prin urmare, ei l-au crezut fireşte pe Ioan atunci când acesta a negat faptul că el este Ilie, şi nu pe Isus, care susţinea că Ioan este Ilie. Din moment ce oamenii l-au crezut pe Ioan, ei au considerat cuvintele lui Isus ca fiind o uneltire împletită cu revendicarea sa suspectă de a fi Mesia. Drept urmare, Isus a fost condamnat drept un impostor.

Odată ce Isus a fost condamnat ca impostor, necredinţa oamenilor în el a început să crească zi de zi. Ei considerau cuvintele şi faptele lui din ce în ce mai ofensatoare. Din moment ce ei credeau în cuvintele lui Ioan mai mult decât în cele ale lui Isus, ei nu puteau crede decât că Ilie încă nu a venit. Prin urmare, ei nici nu îşi puteau imagina că Mesia a venit deja.

Atâta timp cât poporul evreu păstra credinţa în profeţia lui Maleahi, el nu putea decât să-l respingă pe Isus, care susţinea că este Mesia, deoarece, din punctul lor de vedere, Ilie încă nu revenise. Pe de altă parte, a crede în Isus ar fi însemnat negarea profeţiei biblice care susţinea că Mesia va veni numai după coborârea lui Ilie. Din moment ce evreilor pioşi nici nu le trecea prin cap să conteste profeţiile Sfintei Scripturi, lor nu le rămânea decât să nu creadă în Isus.

2.3 Lipsa de credinţă a lui Ioan Botezătorul

Mulţi dintre liderii evreilor şi dintre oamenii din timpul lui Isus aveau un deosebit respect pentru Ioan Botezătorul; unii dintre ei crezând chiar că el este Mesia. Dacă Ioan ar fi anunţat că el este Ilie, aşa cum mărturisise Isus, atunci cei care îl aşteptau cu nerăbdare pe Mesia ar fi crezut cu uşurinţă mărturisirea lui Ioan şi s-ar fi alăturat lui Isus. Însă ignoranţa lui Ioan în faţa providenţei lui Dumnezeu, care l-a făcut să insiste asupra faptului că nu el este Ilie, a devenit principalul motiv pentru care poporul evreu nu s-a alăturat lui Isus.

Ioan Botezătorul a mărturisit despre Isus pe malul Iordanului: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.” (Mat. 3:11) „Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.” (Ioan 1:33-34) Dumnezeu i-a dezvăluit în mod direct lui Ioan faptul că Isus era Mesia, şi Ioan a fost martorul acestei revelaţii. Mai mult ca atât, el a spus, „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Îndreptaţi calea Domnului”” (Ioan 1:23), şi a declarat că el este cel ce a fost trimis înaintea lui Hristos (Ioan 3:28).

Prin urmare, Ioan trebuia să-şi dea seama că el este Ilie, cel care a revenit. Chiar dacă Ioan nu a conştientizat acest lucru, din moment ce Dumnezeu i-a revelat că Isus era Mesia, el trebuia să accepte mărturia lui Isus şi să se declare cu ascultare drept Ilie. Cu toate acestea, Ioan era ignorant cu privire la voinţa lui Dumnezeu. El a negat mărturia lui Isus cu privire la el; şi în plus, s-a despărţit de Isus şi şi-a urmat propriul drum. Ne putem imagina cât de mâhnit trebuie să fi fost Isus în acele circumstanţe. Câtă tristeţe trebuie să fi fost în sufletul Domnului în momentul în care Îşi văzuse Fiul într-o situaţie atât de dificilă.

În realitate, misiunea lui Ioan Botezătorul s-a încheiat în momentul în care acesta l-a botezat pe Isus şi a mărturisit despre el. Care ar fi trebuit să fi fost misiunea lui după aceea?

În momentul naşterii lui Ioan, tatăl său, Zaharia, pătruns de Sfântul Duh, a profeţit cu privire la misiunea fiului său de a-l servi pe Mesia, spunând, „…să ne dea nouă fără frică, Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre.” (Luc. 1:74-75). Acestea fiind spuse, după ce Ioan a depus mărturie pentru Isus, el mai mult decât oricine, ar fi trebuit sa îl servească pe Isus, cu devotament, ca discipol, pentru tot restul vieţii sale. Cu toate acestea, Ioan l-a părăsit pe Isus şi a plecat să boteze separat de acesta. Nu este de mirare că poporul evreu a fost indus în eroare până în punctul în care a crezut că Ioan este Mesia (Luc. 3:15). Liderii săi au fost şi ei încurcaţi la rândul lor (Ioan 1:19-20). Mai mult, într-un anumit moment, unul dintre evreii care îl urmau pe Isus şi discipolii lui Ioan s-au certat asupra faptului cine dintre cei doi au botezat mai multe persoane (Ioan 3:25-26).

Putem la fel deduce din spusele lui Ioan: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3:30), că în sufletul său Ioan nu credea că urmează acelaşi destin cu Isus. Dacă Ioan Botezătorul şi Isus ar fi mers împreună, alături, urmând acelaşi destin, cum ar fi putut Ioan să se micşoreze vreodată, dacă Isus ar fi crescut? Într-adevăr, Ioan Botezătorul ar fi trebuit să fie cel mai de seamă apostol al lui Isus, proclamând cu ardoare Scriptura lui Isus. Însă, din cauza orbirii sale, el nu şi-a împlinit misiunea. Preţioasa sa viaţă, sortită să fie dedicată lui Isus, a fost pierdută în urma unui eveniment fără semnificaţie aparte (Marc 6:14-29).

Atunci când mintea lui Ioan era concentrată asupra lui Dumnezeu, el l-a recunoscut pe Isus ca Mesia şi a mărturisit despre el. Mai târziu, când inspiraţia divină l-a părăsit şi el s-a întors la starea sa lumească, ignoranţa sa a revenit şi i-a sporit lipsa de credinţă. Incapabil să admită că el reprezenta întoarcerea lui Ilie, Ioan a început să îl privească pe Isus cu aceeaşi necredinţă cu care îl priveau şi ceilalţi evrei, în special după ce a fost întemniţat. Fiecare faptă şi fiecare cuvânt al lui Isus îi păreau cu atât mai stranii şi surprinzătoare. La un moment dat, Ioan a încercat să îşi liniştească îndoielile trimiţându-şi discipolii la Isus pentru a-l întreba, „Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul?” (Mat. 11:3). Atunci când Isus a primit această întrebare din partea lui Ioan, el a răspuns indignat, şi cu un aer dojenitor: „Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi: orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte. Şi fericit este acela ce nu se va sminti întru mine.” (Mat. 11:4-6)

Ioan Botezătorul a fost ales încă din pântecul mamei sale, pentru a-l sluji pe Isus. El a dus o viaţă ascetică, plină de devoţiune în pustiu, ridicând biserica sa pentru a pregăti calea lui Mesia. Atunci când Isus şi-a început misiunea, Dumnezeu i-a revelat lui Ioan identitatea lui Isus, înaintea tuturor, şi l-a inspirat pe Ioan să depună mărturie pentru el ca Fiul lui Dumnezeu. Însă Ioan nu a primit aşa cum trebuia graţia lui Dumnezeu, pe care i-au acordat-o cerurile. Prin urmare, atunci când a fost confruntat cu îndoielile lui Ioan, Isus nu a răspuns explicit că el era Mesia; răspunzând într-un mod indirect. Cu siguranţă, Ioan Botezătorul trebuie să fi ştiut despre miracolele şi semnele lui Isus. În ciuda acestui lucru, Isus i-a dat un răspuns vag, amintindu-i lui Ioan despre lucrările pe care le făcea, în speranţa de a-l trezi la propria lui identitate.

Ar trebui să înţelegem că atunci când Isus a spus, „săracilor li se binevesteşte”, el îşi exprima adânca durere legată de lipsa de credinţă a lui Ioan Botezătorul şi a liderilor religioşi evrei. Evreii pregătiţi şi în special Ioan Botezătorul, reprezentau oamenii bogaţi care au fost binecuvântaţi cu bogata iubire a lui Dumnezeu. Însă, deoarece ei l-au respins pe Isus, acesta a trebuit să rătăcească de-a lungul coastei Galileei şi în Samara pentru a-i căuta printre cei „săraci” pe cei care vor asculta Scriptura. Aceşti săraci erau pescarii lipsiţi de educaţie, colectorii de taxe şi prostituatele.

Discipolii pe care Isus ar fi preferat să îi găsească nu erau de felul acestora. Din momentul în care Isus a venit pentru a fonda împărăţia cerurilor pe pământ, el a avut nevoie mai mult decât orice altceva, de un conducător care să conducă o mie de oameni, şi nu de o mie de oameni care să-l urmeze orbeşte. Oare nu a propovăduit el mai întâi Scriptura către preoţii si scribii din templu? El s-a dus acolo în căutarea oamenilor capabili şi pregătiţi.

Cu toate acestea, aşa cum a arătat şi Isus într-o parabolă, deoarece oaspeţii ce fuseseră invitaţi la banchet nu au venit, el a trebuit să colinde străzile şi de pe margini, să adune pe cei săraci şi pe cei mutilaţi, pe cei orbi şi pe cei zgârciţi (Luc. 14:16-24). Confruntat cu situaţia nenorocită de a fi nevoit să ofere bunătăţile banchetului celor izgoniţi de societate, Isus şi-a exprimat mâhnirea în aceste cuvinte de judecată: „Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine.” (Mat. 11:6).

Cu toate că Ioan era foarte respectat în timpul lui, Isus a judecat viaţa lui Ioan spunând pe ocolite, că cel ce se va îndoi de el nu va primi binecuvântarea, indiferent de cât de măreţ ar fi.

Ioan s-a îndoit şi astfel a eşuat în misiunea sa de a-l servi pe Isus cu devotament pe tot parcursul vieţii sale.

După ce discipolii lui Ioan au terminat întrebările către Isus şi au plecat, Isus a remarcat că deşi Ioan era cel mai important dintre toţi profeţii, el a eşuat în a-şi împlini misiunea pe care i-a încredinţat-o Dumnezeu: „Adevărat zic vouă: nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el.” (Mat. 11:11) Fiecare dintre cei ce au urcat la ceruri s-a născut dintr-o femeie şi a trăit o viaţă omenească. Era de aşteptat ca din moment ce Ioan era cel mai important dintre cei născuţi din femei, el să fie cel mai mare în împărăţia cerurilor. Din ce motiv era Ioan mai mic chiar şi decât cel mai mic în împărăţia cerurilor?

Numeroşi profeţi au depus mărturie în trecut, pentru Mesia. În schimb, Ioan a avut misiunea de a depune mărturie pentru Mesia în mod direct. Dacă a depune mărturie pentru Mesia reprezenta principala misiune a profeţilor, atunci Ioan era cu adevărat cel mai mare dintre profeţi. Cu toate acestea, cu privire la grija acordată lui Mesia, el era cel mai mic dintre toţi. Toţi cei din împărăţia cerurilor, indiferent de cât de mici ar fi fost, ştiau că Isus este Mesia, şi îl slujeau cu devotament. Însă Ioan Botezătorul, care a fost chemat să îi fie cel mai apropiat slujitor dintre toţi, s-a separat de Isus şi şi-a urmat propria cale. După devotamentul lui faţă de Isus, el era cel mai mic în împărăţia cerurilor.

Isus a continuat: „Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.” (Mat. 11:12) Ioan Botezătorul a fost ales înainte de a se naşte şi a dus o viaţă de ascet, plină de devoţiune în pustie. Dacă l-ar fi slujit pe Isus cu sufletul deschis, el ar fi primit locul celui mai important ucenic al lui Isus. Cu toate acestea, din cauză că nu şi-a împlinit misiunea de a-l ajuta pe Isus, Petre, un „om al forţei”, a primit locul primului apostol. Putem deduce din expresia „din zilele lui Ioan Botezătorul până acum” că Isus vorbea în versetele ce urmau nu despre oameni în general, ci despre Ioan Botezătorul în special (Mat. 11:16-19).

Isus concluzionează: „Înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei” (Mat. 11:19). Dacă Ioan ar fi acţionat cu înţelepciune, el nu l-ar fi părăsit pe Isus, iar faptele lui ar fi fost amintite ca fiind drepte pentru eternitate. Din nefericire, el s-a purtat nesăbuit, a blocat calea poporului evreu către Isus, precum şi calea sa proprie.

Acum am ajuns să înţelegem că principalul motiv pentru care Isus a murit pe cruce l-a reprezentat eşecul lui Ioan Botezătorul.

2.4 Sensul în care Ioan Botezătorul era Ilie

Am spus mai devreme că Ioan Botezătorul trebuia să moştenească şi să ducă la bun sfârşit misiunea pe care Ilie a lăsat-o neterminată pe pământ. Aşa cum stă scris în Biblie, el s-a născut cu misiunea de a merge înaintea Domnului, „cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor; ca să gătească Domnului un popor pregătit.” (Luc. 1:17) Astfel, în termenii misiunii sale, Ioan era cea de-a doua venire a lui Ilie.

Mai mult, aşa cum va fi discutat mai în detaliu (cf. Învierea 2.3.2), Ilie s-a întors de fapt în spirit şi a încercat să îl ajute pe Ioan Botezătorul în misiunea pe care o lăsase neterminată în decursul vieţii sale pe pământ. Ioan Botezătorul servea simultan drept trup pentru Ilie, prin intermediul căruia Ilie lucra să îşi împlinească misiunea. Prin urmare, în ceea ce priveşte misiunea lor comună, Ioan poate fi privit ca aceeaşi persoană ca şi Ilie.

2.5 Atitudinea noastră în privinţa Bibliei

Am aflat că ignoranţa lui Ioan Botezătorul şi necredinţa lui în Isus au adus necredinţa în sufletele evreilor, şi, în ultimă instanţă, au condus la crucificarea lui Isus. Până în zilele noastre nimeni nu a dezvăluit acest secret ceresc, deoarece până acum am citit Biblia cu credinţa fermă că Ioan Botezătorul a fost un mare profet.

Studiul nostru legat de Ioan Botezătorul ne arată că ar trebui să renunţăm la această atitudine conservatoare asupra credinţei, ce ne face să fim temători în a chestiona credinţele convenţionale şi doctrinele tradiţionale. Nu ar fi oare o greşeală să îl considerăm pe Ioan ca eşuând în misiunea lui, dacă în realitate el ar fi împlinit-o? În mod asemănător, este cu siguranţă greşit să credem că Ioan şi-a împlinit misiunea, când în realitate nu este aşa.

Trebuie să facem efortul continuu de a avea credinţa dreaptă, căutând atât prin intermediul spiritului, cât şi prin intermediul adevărului. Deşi discuţia noastră despre Ioan Botezătorul a fost bazată pe o examinare a Bibliei, cei care sunt capabili să comunice spiritual pot vedea starea lui Ioan şi pot confirma faptul că revelaţia de mai sus despre el este în întregime corectă şi adevărată.