Secţiunea 1. Dualitatea caracteristicilor lui Dumnezeu şi Universul Creat

1.1 Dualitatea caracteristicilor lui Dumnezeu

Cum putem cunoaşte natura divină a lui Dumnezeu care este invizibil? O putem face examinând universul creat de El. Astfel, Sf. Pavel a spus: „Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare” (Rom.1:20). Toate în univers au fost create ca manifestări substanţiale ale lui Dumnezeu şi reflectă careva calitate a naturii divine, nevăzute a Lui, la fel cum o operă de artă este o manifestare reală a naturii nevăzute a autorului ei. Astfel, fiecare lucru creat are o relaţie cu Dumnezeu. Deci, aşa cum putem cunoaşte caracterul unui artist prin opera sa, la fel, putem cunoaşte şi natura lui Dumnezeu analizând diversele făpturi ale creaţiei.

Pentru a înţelege natura lui Dumnezeu, să căutăm elementele comune existente peste tot în lumea naturii.

Existenţa fiecărei entităţi este posibilă doar atunci când caracteristicile duale de tip masculin (yang-song) şi cele de tip feminin (eum-song) creează relaţii de reciprocitate atât în interiorul său, cât şi cu celelalte entităţi.

De exemplu, particulele subatomice – elementele constitutive de bază ale materiei – conţin sarcină pozitivă, negativă sau neutră prin neutralizarea elementelor constitutive pozitive (yang-song) sau negative (eum-song). Când acestea creează relaţii reciproce dintre yang-song şi eum-song, ele formează atomul. La rândul lor, atomii dezvoltă fie o valenţă pozitivă, fie una negativă şi, când aceştia creează relaţii reciproce, formează o moleculă. Moleculele, formate în acest mod, interacţionează, la rândul lor, prin intermediul caracteristicilor duale, fiind consumate de plante şi animale şi devenind hrana acestora.

Plantele continuă să existe prin intermediul staminelor şi a pistilului. Animalele se înmulţesc prin relaţia dintre mascul şi femelă. Dacă privim omul, Dumnezeu l-a creat pe Adam ca bărbat şi apoi a zis: „Nu este bine să fie omul singur,” (Fac.2:18) şi a creat-o pe Eva, femeia, ca parteneră a lui. Numai după aceea a declarat: “Şi iată erau bune foarte” (Fac.1:31).

Chiar şi ionii care sunt ionizaţi fie negativ, fie pozitiv s-au format fiecare din coeziunea unui nucleu pozitiv şi a electronilor negativi, aflaţi într-o unitate stabilă. În mod similar, stamina şi pistilul, precum şi masculul şi femela, fiecare îşi menţine viaţa prin interacţiunea elementelor yang-song şi eum-song din interiorul său. La fel şi în cazul oamenilor, natura feminină se află latentă în bărbat şi natura masculină se găseşte latentă în femeie. Şi nu doar atât: fiecare dintre creaturi există într-o corelaţie a două aspecte, precum faţă şi spate, interior şi exterior, anterior si posterior, stânga şi dreapta, deasupra şi dedesubt, înalt şi jos, puternic şi slab, în creştere şi-n descreştere, lung şi scurt, larg şi îngust, est şi vest, nord şi sud, etc., deoarece toate făpturile au fost create pentru a exista în baza relaţiilor reciproce dintre caracteristicile duale.

Am explicat mai sus că existenţa tuturor făpturilor necesită relaţia reciprocă dintre caracteristicile duale yang-song şi eum-song. Cu toate acestea, mai există încă o pereche de caracteristici duale, aflate în relaţie de reciprocitate, care sunt chiar mai importante pentru existenţă decât caracteristicile duale yang-song şi eum-song.

Fiecare entitate posedă formă exterioară şi natură interioară. Forma exterioară vizibilă se seamănă cu natura interioară. Natura interioară, cu toate că este invizibilă, cu certitudine are o anumită formă, de aceea şi se manifestă prin înfăţişarea exterioară, care este vizibilă. Prima se numeşte „sung-sang”, iar cea din urmă se numeşte „hyung-sang”. Deoarece natura interioară şi forma exterioară fac referinţă la aspectele interior şi exterior ale aceleiaşi entităţi, forma exterioară poate fi considerată o a doua natură interioară. Astfel, acestea, luate împreună, sunt numite „caracteristici duale”.

Dacă luăm, drept exemplu, fiinţele umane, acestea sunt alcătuite din corp – forma exterioară, şi suflet – natura interioară. În plus, corpul vizibil se aseamănă cu sufletul invizibil. Deoarece sufletul posedă o anumită structură, la rândul lui corpul, care îl reflectă, are un anumit aspect. Pe aceasta se bazează fiziognomonia sau chiromanţia, cu ajutorul cărora prin aspectul exterior putem cunoaşte caracterul şi destinul unei persoane, care sunt nevăzute. Astfel, sufletul reprezintă natura interioară, iar corpul – forma exterioară. Sufletul şi corpul sunt două aspecte ale aceleiaşi fiinţe umane; aşadar, corpul poate fi înţeles ca un al doilea suflet şi acestea, luate împreună, sunt numite caracteristici duale. Am aflat astfel că toate fiinţele există pe baza relaţiilor reciproce dintre caracteristicile duale: sung-sang şi hyung-sang.

Care este relaţia dintre natura interioară şi forma exterioară? Natura interioară este intangibilă şi reprezintă originea, ocupând poziţia de partener subiect, de aceea forma exterioară, tangibilă, fiind rezultantă, ocupă poziţia de partener obiect. Relaţiile reciproce dintre aceste două aspecte ale unei entităţi includ: interior şi exterior, cauză şi efect, partener subiect şi partener obiect, vertical şi orizontal.

Să revenim la exemplul fiinţei umane, sufletul şi corpul căreia corespund naturii interioare şi formei exterioare. Corpul se aseamănă cu sufletul şi se mişcă potrivit comenzilor lui în aşa mod încât să întreţină viaţa şi să urmărească scopurile sufletului. Astfel, sufletul şi corpul creează relaţii reciproce de interior şi exterior, cauză şi efect, partener subiect şi obiect, vertical şi orizontal.

În mod similar, toate fiinţele create, indiferent de nivelul de complexitate, posedă o natură interioară intangibilă, asemenea sufletului uman, şi o formă exterioară tangibilă ce corespunde corpului uman. În fiecare fiinţă natura interioară, care este cauză şi subiect, conduce forma exterioară. Această relaţie îi permite oricărei fiinţe individuale să existe şi să acţioneze cu un scop anume ca făptură a lui Dumnezeu.

Astfel, animalele au şi ele ceva asemănător cu sufletul omului, ceva care urmăreşte un anumit scop şi ocupă poziţia de cauză şi de subiect, din care motiv corpul lor există de dragul acelui scop individual. Plantele tot au această latură de tip sung-sang care acţionează aidoma sufletului omului şi dirijează mulţimea de funcţii organice în fiecare plantă.

Sufletul omului oferă fiecărei persoane înclinaţia firească de a se uni cu ceilalţi în armonie. În mod asemănător, ionii pozitivi şi cei negativi se unesc pentru a forma anumite molecule, deoarece în fiecare dintre ei există o natură interioară, rudimentară care îi ghidează către acest obiectiv.

Electronii se adună în jurul nucleului pentru a forma atomii, deoarece fiecare dintre ei posedă acel aspect de tip sung-sang care îi conduce către acel scop. Potrivit ştiinţei moderne, toate particulele ce constituie atomii sunt alcătuite din energie. În asemenea caz, pentru ca energia să formeze particule, ea trebuie, de asemenea, să posede aspectul de tip sung-sang, care ar determina-o să-şi asume forme specifice. Cercetând mai adânc, continuăm să căutăm Cauza Ultimă ce a dat naştere acestei energii care posedă elementele sung-sang şi hyung-sang. Această fiinţă ar fi Cauza primă a tuturor făpturilor din univers. Fiind Cauza primă ea, de asemenea trebuie să posede caracteristicile duale: natura interioară şi forma exterioară, aflate pe poziţia de partener subiect faţă de natura interioară şi forma exterioară a tuturor fiinţelor. Această Cauză primă a întregului univers o numim „Dumnezeu”, iar sung-sang-ul şi hyung-sang-ul Lui, aflate pe poziţie de subiect, le numim sung-sang-ul originar şi hyung-sang-ul originar ale lui Dumnezeu.

Prin cercetarea caracteristicilor comune pentru toate obiectele creaţiei, după cum susţinea apostolul Pavel, am aflat, în cele din urmă, că Dumnezeu este Cauza primă a întregului univers şi subiectul care posedă caracteristicile duale: sung-sang originar şi hyung-sang originar unite armonios.

Am menţionat deja mai sus că fiecare entitate, pentru a exista, necesită relaţii reciproce dintre caracteristicele duale yang-song şi eum-song. Este firesc să concluzionăm că şi Dumnezeu – Cauza primă a tuturor făpturilor – trebuie să existe pe baza relaţiei reciproce dintre caracteristicile Sale duale yang-song şi eum-song. Şi după versetul: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.” – Fac. 1:27, putem afla că Dumnezeu există ca partener subiect care posedă caracteristicile duale yang-song şi eum-song aflate în armonie.

Care este relaţia dintre caracteristicile duale sung-sang şi hyung-sang şi caracteristicile duale yang-song şi eum-song?

Natura interioară originară şi forma exterioară originară ale lui Dumnezeu conţin fiecare relaţia reciprocă dintre yang-song originar şi eum-song originar. De aceea yang-song originar şi eum-song originar sunt atribute ale naturii interioare originare şi ale formei exterioare originare. Relaţia dintre yang-song şi eum-song este similară cu cea existentă între sung-sang şi hyung-sang. Astfel, yang-song şi eum-song au o relaţie reciprocă de intern şi extern, cauză şi rezultat, partener subiect şi partener obiect, vertical şi orizontal. Anume acesta este motivul din care Dumnezeu a luat din Adam o coastă şi a creat femeia, pe Eva, ca obiect al lui Adam, pentru a-i fi de ajutor, după cum este scris în Fac. 2:22. De aici afirmăm că yang-song şi eum-song ale lui Dumnezeu s-au manifestat prin masculinitate şi feminitate.

Creaţia atinge perfecţiunea numai cu Dumnezeu în centru, precum o fiinţă umană atinge perfecţiunea când îşi centrează viaţa pe suflet. Prin urmare, Universul este un corp organic perfect, ce se mişcă numai în conformitate cu scopul creaţiei stabilit de Dumnezeu. Acest corp organic unic trebuie să existe într-o relaţie a naturii interioare şi formei exterioare. Natura interioară a acestuia o constituie Dumnezeu, iar forma exterioară – Universul. Din acest motiv se spune că, omul, care este centrul universului, a fost creat după imaginea lui Dumnezeu (Fac. 1:27). Deoarece până la crearea Universului Dumnezeu exista ca subiect, având calităţile naturii interioare şi ale masculinităţii, El a trebuit să creeze Universul ca partener obiect, având calităţile formei exterioare şi ale feminităţii. Fraza”căci bărbatul … fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu” din 1 Cor. 11:7 atestă acest principiu. Deoarece Dumnezeu este subiectul cu calitatea naturii interioare şi a masculinităţii, noi Îl numim „Tatăl nostru”, recunoscându-I această poziţie.

Putem conchide că Dumnezeu este Subiectul în care sunt unite armonios caracteristicile duale sung-sang originar şi hyung-sang originar şi, în acelaşi timp, Dumnezeu este unitatea armonioasă a masculinităţii şi feminităţii, care manifestă calităţile de song-sang originar şi hyung-sang originar. În relaţia Sa cu universul, Dumnezeu este Partenerul subiect care ocupă poziţia naturii interioare şi a masculinităţii.

1.2 Relaţia dintre Dumnezeu şi univers

Din cele enunţate mai sus am aflat că fiecare element al creaţiei este partenerul obiect substanţial al lui Dumnezeu – Subiectul imaterial – şi a fost creat după asemănarea Sa ca o proiectare separată a caracteristicilor Sale duale. Aşa un partener obiect substanţial îl numim „corp individual al adevărului” (întruchipare individuală a adevărului). Fiinţele umane sunt partenerii obiect ai lui Dumnezeu, care-L întruchipează la nivel de imagine, fiind numite „corpuri individuale ale adevărului ca imagine”, iar restul făpturilor creaţiei sunt parteneri obiect, care-L întruchipează la nivel de simbol, de aceea sunt numite „corpuri individuale ale adevărului ca simbol”.

Corpurile individuale ale adevărului sunt manifestările substanţiale ale caracteristicilor duale ale lui Dumnezeu, create separat. De aceea, ele pot fi divizate în două categorii: întruchipări ale calităţilor yang-song, care reprezintă natura interioară originară şi masculinitatea lui Dumnezeu, şi întruchipări ale calităţilor eum-song, care reprezintă forma exterioară originară şi feminitatea lui Dumnezeu. Pe lângă aceasta, toate corpurile individuale ale adevărului sunt partenerii obiect substanţiali ai lui Dumnezeu şi de aceea fiecare, după asemănarea cu natura interioară originară a lui Dumnezeu şi cu forma Lui exterioară originară, este înzestrat cu caracteristicile duale sung-sang şi hyung-sang, precum şi yang-song şi eum-song.

Privind din punct de vedere al caracteristicilor duale, relaţia dintre Dumnezeu şi univers poate fi rezumată în felul următor: Universul este partenerul obiect substanţial faţă de Dumnezeu – Subiectul imaterial – şi este compus din corpuri individuale ale adevărului substanţiale, care, conform Principiului creaţiei, sunt o manifestare unică a caracteristicilor duale ale lui Dumnezeu fie la nivel de imagine fie la nivel de simbol. Cu alte cuvinte, creaţia este partenerul obiect substanţial al lui Dumnezeu care întruchipează simbolic caracteristicile Lui duale, iar omul este partenerul obiect substanţial care le întruchipează ca imagine. Relaţia dintre Dumnezeu şi univers este similară cu cea dintre natura interioară şi forma exterioară. Este o relaţie de reciprocitate asemenea celei dintre caracteristicile duale cum ar fi: interior şi exterior, cauză şi efect, partener subiect şi partener obiect, vertical şi orizontal, etc.

Acum, să investigăm din punct de vedere al Principiului conceptul metafizic care constituie rădăcina filozofiei orientale şi care se bazează pe Cărtea Schimbărilor (I Ching).

În ea se afirmă că originea universului este Marele Vid, iar din Marele Vid au apărut yang şi yin, din yang şi yin – cele cinci elemente: metalul, lemnul, apa, focul şi pământul, iar din cele cinci elemente au apărut toate celelalte lucruri. Yang şi yin sunt numite „Calea”(Tao), iar Calea tradiţional este definită ca „Cuvânt” (Logos). În rezumat, ajungem la concluzia că din Marele Vid s-a născut yang şi yin, sau Cuvântul, şi din acest Cuvânt au apărut toate făpturile. Prin urmare, Marele Vid este Cauza primă a existenţei făpturilor, nucleul integral al lui yang şi yin şi partenerul subiect al unităţii lor armonioase.

Când comparăm aceasta cu cele scrise în Sfânta Evanghelie după Ioan 1:1-3: “…Dumnezeu era cuvântul… Toate prin El s-au făcut…”, putem deduce adevărul că acel Mare Vid, care este subiectul unităţii armonioase dintre yang şi yin, Îl reprezintă pe Dumnezeu - Subiectul armonios unit al caracteristicilor duale.

Potrivit Principiului creaţiei, deoarece Cuvântul este format din caracteristici duale, Universul creat prin Cuvânt este şi el format din caracteristici duale. Prin urmare, este justă afirmaţia făcută în Cartea Schimbărilor despre aceea că yang şi yin alcătuiesc Cuvântul. Metafizica orientală însă vede sistemul existenţial în mod exclusiv din punctul de vedere al conceptelor de yang şi yin, necunoscând faptul că toate făpturile posedă şi sung-sang şi hyung-sang, de aceea l-a relevat pe Marele Vid doar ca subiectul armonios al lui yang şi yin şi nu a putut să arate că acesta este de asemenea partenerul subiect armonios al caracteristicilor duale sung-sang şi hyung-sang. Prin urmare, nu a putut înţelege că Marele Vid este o divinitate cu personalitate.

Am aflat, de aici, că şi originea despre care vorbeşte filozofia orientală, bazată pe Cartea Schimbărilor, poate fi explicată, în final, doar cu ajutorul Principiului creaţiei. În ultimii ani medicina orientală este din ce în ce mai recunoscută. Succesul ei se datorează faptului că ea se bazează pe conceptele de yang şi yin, care corespund Principiului creaţiei.