Secţiunea 1. Predestinarea Voinţei lui Dumnezeu
Înainte de a discuta predestinarea Voinţei lui Dumnezeu, să examinăm mai întâi ce reprezintă această Voinţă.
Ne amintim că Dumnezeu nu a putut să-şi îndeplinească scopul creaţiei din cauza căderii oamenilor. Prin urmare, Voinţa lui Dumnezeu în realizarea providenţei Sale pentru omenirea decăzută rămâne aceeaşi: să îndeplinească scopul creaţiei. În acest sens, Voinţa lui Dumnezeu constă în realizarea restaurării.
Apoi trebuie să cunoaştem că Dumnezeu mai întâi îşi predetermină Voinţa şi apoi lucrează la împlinirea ei. Atunci când a creat fiinţele umane, Dumnezeu a predeterminat că ei vor îndeplini scopul creaţiei. Însă când Dumnezeu nu şi-a putut îndeplini Voinţa din cauza căderii, El a predeterminat încă o dată să o împlinească prin providenţa de restaurare, şi din acel moment a lucrat pentru obţinerea acestui lucru.
Dumnezeu trebuie să-şi predestineze Voinţa şi să o realizeze pe căile binelui, şi nu pe cele ale răului. Dumnezeu este Originea binelui. Aşadar, scopul creaţiei Sale este bun; şi la fel, scopul providenţei de restaurare şi Voinţa Sa de îndeplinire a acestui scop sunt bune. Din acest motiv, Dumnezeu nu intenţionează nimic din ceea ce ar împiedica sau s-ar opune împlinirii scopului creaţiei. În particular, El nu ar fi putut predestina căderea umană sau păcatele care-i expun pe oamenii decăzuţi la judecată. De asemenea, El nu ar fi putut predestina astfel de evenimente, cum ar fi distrugerea universului. Dacă aceste rele ar fi rezultatul inevitabil al predestinării lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu ar fi putut fi Originea binelui.
Mai mult decât atât, dacă Dumnezeu Însuşi ar fi predestinat toate aceste rezultate malefice, El nu şi-ar fi exprimat regretul pentru ele, cum a fost de exemplu pentru depravarea oamenilor decăzuţi, (Geneza 6:6) sau pentru Regele Saul când acesta a căzut în necredinţă. (I Samuel 15:11) Astfel de versete ilustrează faptul că răul nu este rezultatul predestinării lui Dumnezeu, ci, mai curând, rezultatul eşecului oamenilor în îndeplinirea părţii lor de responsabilitate şi al trecerii lor de partea lui Satan.
În ce măsură îşi predestinează Dumnezeu Voinţa - împlinirea finală a scopului creaţiei?
Dumnezeu este o Fiinţă absolută, unică, eternă şi neschimbătoare; de aceea, scopul creaţiei Sale trebuie să fie, la rândul lui, absolut, unic, etern şi neschimbător. În mod asemănător, Voinţa Sa în privinţa providenţei de restaurare, ţinta căreia este împlinirea scopului creaţiei, trebuie la fel să fie absolută, unică şi neschimbătoare. De aici rezultă că predestinarea Voinţei lui Dumnezeu, privitor la aceea că scopul creaţiei va fi împlinit într-o bună zi, trebuie, de asemenea, să fie absolută, aşa cum este scris: „da, Eu am spus, şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.” (Isaia 46:11) Deoarece Dumnezeu îşi predestinează absolut Voinţa, dacă persoana aleasă să împlinească Voinţa Lui eşuează, Dumnezeu continuă să lucreze asupra providenţei Sale până la realizarea ei, chiar dacă aceasta îi cere să pună pe umerii altei persoane această misiune.
De exemplu, Dumnezeu a dorit ca scopul creaţiei Sale să fie împlinit prin Adam. Cu toate că acest lucru nu s-a realizat, predestinarea de către Dumnezeu a acestei Voinţe providenţiale a rămas absolută. Prin urmare, Dumnezeu l-a trimis pe Isus ca cel de-al doilea Adam şi a încercat să-Şi împlinească Voinţa prin intermediul lui. Atunci când, din cauza necredinţei iudeilor, (cf. Mesia 1.2) nici Isus nu a putut să ducă la împlinire completă Voinţa, el a promis că se va întoarce şi o va împlini cu siguranţă. (Matei 16:27)
În acelaşi fel, Voinţa lui Dumnezeu a fost stabilirea fundamentului pentru Mesia la nivel de familie prin providenţa bazată pe Cain şi Abel. Atunci când Cain l-a ucis pe Abel şi această Voinţă nu s-a împlinit, Dumnezeu a întreprins o altă încercare de a o realiza prin familia lui Noe. În momentul în care şi familia lui Noe a eşuat în îndeplinirea Voinţei, Dumnezeu l-a ales pe Avraam ca înlocuitor şi a continuat să lucreze prin el.
Observăm acelaşi lucru şi în privinţa misiunilor individuale: Dumnezeu a încercat să îndrepte eşecul în realizarea Voinţei Sale alegându-l pe Set în locul lui Abel. (Geneza 4:25) Dumnezeu a încercat să-Şi îndeplinească Voinţa nerealizată de către Moise prin alegerea lui Iosua în locul lui. (Iosua 1:5) Atunci când Voinţa lui Dumnezeu pentru Iuda Iscariotul a fost anulată prin trădarea lui Isus de către acesta, Dumnezeu a întreprins o a doua încercare de a împlini Voinţa, alegându-l pe Matia în locul lui. (Fapte 1:24-26)