Secţiunea 1. Valoarea unei persoane care a realizat scopul creaţiei

Să discutăm valoarea unei persoane care a realizat scopul creaţiei, mai bine zis, valoarea lui Adam sau a Evei care au atins perfecţiunea. Putem înţelege o asemenea valoare a omului din câteva perspective.

În primul rând, relaţia dintre Dumnezeu şi o persoană deplin matură se aseamănă cu relaţia dintre caracteristicile duale. Fiinţele umane au fost create cu suflet şi corp după asemănarea caracteristicilor duale ale lui Dumnezeu. (Cf. Creaţie 1.1) În mod similar, relaţia dintre Dumnezeu şi o persoană care a atins perfecţiunea caracterului individual poate fi comparată cu cea dintre caracteristicile duale ale unei persoane, adică dintre suflet şi corp. Aşa cum corpul este creat după asemănarea sufletului intangibil, pentru a-i fi partenerul obiect substanţial, o fiinţă umană este creată după asemănarea lui Dumnezeu Cel intangibil, pentru a fi partenerul obiect substanţial al Său. Aşa cum există o unitate inseparabilă între sufletul şi corpul unui om adevărat centrat pe Dumnezeu, există la fel o unitate inseparabilă între Dumnezeu şi un om adevărat, care formează împreună un fundament al celor patru poziţii. În acea unitate omul simte Inima lui Dumnezeu ca pe o realitate proprie.

Având un caracter deplin matur, o asemenea persoană este un templu al lui Dumnezeu în care El poate sălăşlui continuu; şi acea persoană ajunge să posede o natură divină. (I Corintei 3:16; cf. Creaţie 3.2) Isus a vorbit despre această stare de perfecţiune în felul următor: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” (Matei 5:48) Astfel, putem vedea că un om care a realizat scopul creaţiei capătă o valoare divină, comparabilă cu cea a lui Dumnezeu.

În al doilea rând, să apreciem valoarea unei fiinţe umane din perspectiva scopului pentru care a fost creată. Dumnezeu a creat oamenii cu scopul de a-Şi împărtăşi bucuria cu ei. Fiecare om posedă un caracter individual unic. Indiferent câte miliarde de oameni se nasc pe pământ, niciodată doi oameni nu vor avea exact aceeaşi personalitate. Fiecare om este partenerul obiect substanţial al lui Dumnezeu care manifestă un aspect distinctiv al caracteristicilor duale ale lui Dumnezeu. Prin urmare, acel om este unul singur în întregul univers care poate stimula acel aspect distinctiv al naturii lui Dumnezeu pentru a-I aduce bucurie. (cf Creaţie 3.2) Astfel, fiecare om care a împlinit scopul creaţiei reprezintă o experienţă unică în cosmos. Putem astfel confirma adevărul din spusele lui Buddha, „din întregul cer sau pământ, eu singur sunt cel preţuit.” (primele cuvinte atribuite lui Buddha după naşterea acestuia. Ch’ang A – han ching T 1.1.4c1-2 ; Mahapadana Suttanta, Digh-nikaya ii.15)

În al treilea rând, să apreciem valoarea unui om în baza relaţiei lui cu universul, aşa cum este explicat de Principiului creaţiei. Omul care a împlinit scopul creaţiei poate stăpâni întregul univers. (Geneza 1:28) Posedând atât spirit cât şi corp, el poate conduce lumea spirituală cu eul său spiritual, iar lumea fizică cu eul său fizic. Atunci când fiinţele umane acţionează ca mediatori, cele două lumi intră într-o relaţie de reciprocitate şi formează un cosmos unificat care este partenerul obiect desăvârşit al lui Dumnezeu.

Noi am învăţat din Principiul creaţiei că universul reprezintă desfăşurarea substanţială a caracteristicilor duale ale fiinţei umane. Spiritul unei persoane conţine toate elementele lumii spirituale, în timp ce trupul său cuprinde totalitatea elementelor lumii fizice. Astfel, omul care a împlinit scopul creaţiei conţine toate esenţele a tot ce există în cosmos. Iată de ce omul este numit microcosm al universului. Din aceste motive, omul posedă valoarea întregului cosmos. Putem astfel înţelege într-o nouă lumină spusele lui Isus: „Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?” (Matei 16:26)

Să presupunem că există o maşină perfectă, a cărei piese sunt unice de felul lor în întreaga lume, şi nu există nici o modalitate de a procura sau a înlocui vreuna dintre ele. Oricât de mică sau nesemnificativă ar fi o singură piesă, valoarea ei atunci este egală cu cea a întregii maşini. În mod asemănător, un om deplin matur este unic în întregul univers. Oricât de neînsemnată ar părea acea persoană, valoarea ei este egală cu cea a întregului cosmos.