Secţiunea 4. Renaşterea şi Treimea
Doctrina Treimii a rămas una dintre cele mai misterioase teme în teologia creştină. Pe lângă aceasta, doctrina renaşterii, înrudită cu ea, cu toate că ne pare tuturor clară, la fel necesită explicaţii mai aprofundate. În această secţiune vom examina aceste doctrine.
4.1 Renaşterea
4.1.1 Isus, Sfântul Duh şi misiunea lor de a dărui renaştere
Isus i-a spus lui Nicodim: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3:3) Renaşterea înseamnă a te naşte a doua oară. De ce trebuie oamenii decăzuţi să se nască din nou?
Dacă Adam şi Eva ar fi realizat idealul creaţiei şi ar fi devenit Părinţi Adevăraţi ai omenirii, ei ar fi dat naştere unor copii buni, fără păcat originar şi ar fi format Împărăţia Cerurilor pe pământ. Însă, Adam şi Eva au căzut şi au devenit părinţi malefici, dând naştere copiilor malefici, care au creat acest iad pe pământ. Prin urmare, aşa cum şi Isus i-a spus lui Nicodim, oamenii decăzuţi nu pot vedea Împărăţia lui Dumnezeu fără a se naşte din nou – ca nişte copii fără păcat originar.
Noi nu ne putem naşte fără părinţi. Cine atunci sunt părinţii buni, prin care ne putem naşte din nou, curăţaţi de păcatul originar şi capabili să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu?
Părinţii care posedă păcatul originar nu pot da naştere unor copii buni, care nu vor avea păcatul originar. Cu siguranţă, este imposibil de găsit părinţi fără păcat printre omenirea decăzută. Aceşti părinţi trebuie să coboare din Ceruri. Isus a fost Părintele care a venit din Ceruri. El a venit ca un Tată Adevărat pentru a dărui renaştere oamenilor decăzuţi, transformându-i în copii buni, curăţaţi complet de păcatul originar şi capabili de a construi Împărăţia Cerurilor pe pământ. Astfel, este scris în Biblie că: „după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie” (I Petru 1:3).
Isus a venit ca un Tată Adevărat, ceea ce Adam nu a putut să devină. Din acest motiv, Biblia vorbeşte despre el ca fiind „Adam cel de pe urmă” şi „Părintele veşniciilor” (I Corintei 15:45; Isa. 9:6).
Cu toate acestea, numai tatăl nu poate da naştere copiilor. Pentru ca copiii decăzuţi să se renască ca nişte copii buni, alături de Tatăl Adevărat trebuie să existe şi o Mamă Adevărată. Sfântul Duh a venit în chip de Mamă Adevărată. Iată de ce Isus i-a spus lui Nicodim că nimeni nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu fără a se naşte din nou prin Sfântul Duh. (Ioan 3:5)
Există mulţi oameni care au primit revelaţia că Sfântul Duh este de natură feminină. Este astfel, deoarece Sfântul Duh vine ca Mamă Adevărată, sau cea de a doua Evă. Din moment ce Sfântul Duh reprezintă aspectul feminin al lui Dumnezeu, fără a o primi mai întâi pe ea, noi nu putem merge înaintea lui Isus ca mirese. Posedând calităţi feminine, Sfântul Duh consolează şi mişcă inimile oamenilor. (Romani 5:5; Ioan 14:26-27; Fapte 9:31) Ea curăţă păcatele oamenilor, ispăşind astfel păcatul comis de Eva. Isus, reprezentând aspectul masculin al Domnului, lucrează în ceruri (yang), pe când Sfântul Duh, partenerul său feminin, lucrează pe pământ (yin).
4.1.2 Isus, Sfântul Duh şi caracteristicile duale ale logosului
Logos este cuvântul grecesc care înseamnă „principiul raţional” sau „Cuvântul”. Biblia menţionează că Logosul este un partener obiect al lui Dumnezeu, (Ioan 1:1) angajat într-o relaţie de reciprocitate cu El. Deoarece Dumnezeu, partenerul subiect al Logosului, posedă caracteristici duale, Logosul, ca partenerul Său obiect, la fel, trebuie să posede caracteristici duale. Dacă Logosul nu ar poseda caracteristici duale, toate lucrurile create prin el (Ioan 1:3), la rândul lor, nu ar poseda caracteristici duale. Adam şi Eva, partenerii obiect care-l întrupează pe Dumnezeu la nivel de imagine, au fost creaţi separat din caracteristicile duale ale Logosului. (cf. Creaţie 1.1)
Dacă Adam, în calitate de bărbat, ar fi realizat idealul creaţiei şi ar fi devenit pomul vieţii, şi Eva, în calitate de femeie, ar fi realizat idealul creaţiei şi ar fi împlinit pomul cunoştinţei binelui şi răului, ei ar fi devenit împreună Părinţii Adevăraţi ai omenirii. Ei ar fi îndeplinit cele trei mari binecuvântări ale lui Dumnezeu şi ar fi întemeiat Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Însă, din cauza căderii lor, această lume a devenit un iad pe pământ. De aceea, pentru a dărui renaştere oamenilor decăzuţi, Isus a venit ca cel de al doilea Adam, (I Corinteni 15:45) Tatăl Adevărat al omenirii, cu misiunea simbolizată prin pomul vieţii. (Apocalipsa 22:14)
În acest caz, nu ar trebui oare să vină şi o Mamă Adevărată a omenirii, (Apocalipsa 22:17) cea de a doua Evă, cu misiunea simbolizată prin pomul cunoştinţei binelui şi răului? Cea care a venit în chip de Mamă Adevărată, pentru a dărui renaştere oamenilor decăzuţi, este Sfântul Duh.
4.1.3 Renaşterea spirituală prin Isus şi Sfântul Duh
Din dragostea părinţilor se naşte o nouă viaţă. Atunci când credem în Isus, ca Salvator, prin inspiraţia Sfântului Duh, (I Corinteni 12:3) primim dragostea Părinţilor Adevăraţi spirituali, izvorâtă din acţiunea de dare şi primire dintre Isus, Tatăl Adevărat spiritual şi Sfântul Duh, Mama Adevărată spirituală. Prin această dragoste ne este insuflată o nouă viaţă şi spiritul nostru se renaşte ca un eu nou. Aceasta este renaşterea spirituală. Cu toate acestea, deoarece oamenii au căzut atât spiritual cât şi fizic, trebuie să ne curăţim de păcatul originar, născându-ne din nou spiritual şi fizic. Hristos trebuie să se întoarcă pe pământ pentru a oferi omenirii salvarea fizică, care se va realiza prin renaşterea noastră fizică.
4.2 Treimea
Potrivit Principiului creaţiei, scopul lui Dumnezeu pentru creaţie se realizează în baza fundamentului celor patru poziţii, care se stabileşte prin împlinirea scopului celor trei obiecte, prin acţiunea origine – diviziune - unire. Pentru a îndeplini scopul creaţiei, Isus şi Sfântul Duh ocupă poziţia de parteneri obiect ai lui Dumnezeu, care manifestă în mod separat caracteristicile Lui duale. Ei se unesc prin acţiunea de dare şi primire în centrul căreia este Dumnezeu, şi formează fundamentul celor patru poziţii. Astfel Dumnezeu, Isus şi Sfântul Duh devin una, iar această unitate constituie Treimea.
Iniţial, scopul lui Dumnezeu pentru crearea lui Adam şi a Evei a fost să formeze o treime, ridicându-i până la nivelul de Părinţi Adevăraţi ai omenirii, uniţi armonios într-un tot întreg ca soţ şi soţie într-un fundament al celor patru poziţii cu Dumnezeu în centru. Dacă Adam şi Eva nu ar fi căzut şi ar fi format această treime cu Dumnezeu, devenind Părinţii Adevăraţi care ar fi putut da naştere copiilor buni, descendenţii lor la fel ar fi devenit soţi şi soţii bune, avându-l pe Dumnezeu ca centru al vieţilor lor. Fiecare cuplu ar fi format astfel o treime împreună cu Dumnezeu. Împărăţia Cerurilor pe pământ, în care sunt împlinite cele trei mari binecuvântări ale lui Dumnezeu, ar fi fost realizată atunci. În schimb, atunci când au căzut, Adam şi Eva au format un fundament al celor patru poziţii cu Satan în centru; cu alte cuvinte, au format o treime decăzută împreună cu Satan. Urmaşii lor, de asemenea, au continuat să formeze treimi împreună cu Satan, construind astfel o societate coruptă şi imorală.
Din momentul căderii, Dumnezeu a lucrat pentru ca să vină ziua în care El ar putea dărui renaşterea oamenilor şi i-ar putea uni în treime cu Sine. Din acest motiv, Dumnezeu intenţiona să-i ridice pe Isus şi mireasa lui ca pe cei de ai doilea Adam şi Evă, pentru a deveni Părinţi Adevăraţi ai omenirii. Cu toate acestea, Isus înviat şi Sfântul Duh au putut forma în unitate cu Dumnezeu doar o treime spirituală. Ei au putut îndeplini numai misiunea de Părinţi Adevăraţi spirituali. Astfel, Isus şi Sfântul Duh dăruiau renaştere spirituală oamenilor de credinţă, ei fiind copiii lor spirituali şi restaurându-i în treimi spirituale.
Hristos trebuie să se reîntoarcă în corp şi să-şi găsească mireasă. Împreună cu Dumnezeu, ei vor forma o treime perfectă pe pământ şi vor deveni Părinţi Adevăraţi, atât spiritual cât şi fizic. Ei vor dărui oamenilor decăzuţi atât renaştere spirituală, cât şi fizică, înlăturând păcatul lor originar şi făcându-i capabili să formeze pe pământ treimi în centru cu Dumnezeu. Atunci când oamenii decăzuţi vor fi restauraţi până la nivelul în care vor putea stabili fundamente ale celor patru poziţii adevărate, în centru cu Dumnezeu, ei vor putea în sfârşit să construiască Împărăţia Cerurilor pe pământ, unde sunt împlinite cele trei mari binecuvântări ale lui Dumnezeu.