Secţiunea 3. Isus şi oamenii decăzuţi
Un om decăzut nu are nimic din valoarea unui om adevărat, care a împlinit scopul creaţiei. Mai degrabă, el a căzut la un nivel atât de jos, încât îi priveşte de jos în sus pe îngerii care au fost creaţi să fie slujitorii săi. Pe de altă parte, deoarece Isus a venit, posedând valoarea deplină a unui om adevărat, care a împlinit scopul creaţiei, „…toate lucrurile sunt supuse sub picioarele Lui.” (I Corintei 15:27) Un om decăzut, cu păcat originar, este pătat cu condiţia prin care poate fi atacat de Satan. Isus, însă, neavând păcatul originar, nu are nici o condiţie în sine pentru ca Satan să-l invadeze. Un om decăzut nu poate înţelege Voinţa şi Inima lui Dumnezeu. Cel mult, el poate întrezări o frântură din ele. Spre deosebire de acesta, Isus nu numai că a înţeles Voinţa şi Inima lui Dumnezeu în profunzime, el, de asemenea, a simţit Inima lui Dumnezeu ca realitate proprie în viaţa sa de zi cu zi.
În fond, atâta timp cât un om rămâne într-o stare decăzută, el nu posedă nimic din valoarea sa originară. Însă, dacă el ar fi renăscut spiritual şi fizic prin intermediul lui Isus, Părintele Adevărat, şi ar deveni bunul său copil, curăţat de păcatul originar, el ar fi restaurat ca un om adevărat, care a desăvârşit scopul creaţiei, asemenea lui Isus Hristos. Atunci, relaţia sa cu Isus ar fi asemenea relaţiei umane dintre un copil şi părintele său. Chiar dacă relaţia lor va păstra întotdeauna ordinea verticală de părinte şi copil, valoarea lor originară nu se va deosebi.
Astfel, Hristos reprezintă capul bisericii, (Eph 1:22) iar noi suntem trupul şi membrele lui. (I Corintei 12:27) Isus este templul principal, iar noi suntem temple ramuri. Isus este viţa, iar noi suntem mlădiţele. (Ioan 15:5) Noi, lăstari ai măslinului sălbatec, trebuie să fim altoiţi cu Isus, adevăratul măslin, (Romani 11:17) înainte de a putea deveni noi înşine măslini adevăraţi. Astfel, Isus ne numeşte „prietenii mei” (Ioan 15:14) şi este scris că „când el va apare, noi vom fi asemenea lui.” (I Ioan 3:2) Isus singur este „primul rod”, însă la reîntoarcerea lui, noi, acei care aparţinem lui Hristos, vom fi următoarele roade. (I Corintei 15:23)