Introducere la capitolul Restaurare

Providenţa de restaurare se referă la lucrarea lui Dumnezeu de a ne restaura pe noi, oamenii, la starea originară de până la căderea în păcat, astfel ca să putem împlini scopul creaţiei.

Aşa cum s-a discutat şi în prima parte, oamenii au căzut din vârful stadiului de dezvoltare şi de atunci au fost ţinuţi sub dominaţia lui Satan. (Cf. Creaţiei 5.2.1; Căderea 4.1) Pentru a restaura oamenii, Dumnezeu lucrează să înlăture influenţa lui Satan.

Însă, aşa cum a fost explicat şi în Hristologie, trebuie să ne debarasăm de păcatul originar înainte de a putea rupe legăturile cu Satan şi a fi restauraţi la starea de dinaintea Căderii. Acest lucru este cu putinţă numai atunci când suntem născuţi din nou prin Mesia, Părintele Adevărat. Aşadar, mai întâi trebuie să trecem prin calea de separare a lui Satan de noi înşine. Facem aceasta pentru a ne restaura condiţional la nivelul spiritual pe care Adam şi Eva l-au atins înainte de Cădere, adică în vârful etapei de creştere. Pe baza acestui fundament, trebuie să-l primim pe Mesia şi să ne renaştem, astfel fiind restauraţi deplin la starea originară a oamenilor de până la Cădere. În sfârşit, urmându-l pe Mesia, trebuie să ne continuăm dezvoltarea către maturitate, unde putem împlini scopul creaţiei.

Din moment ce providenţa de restaurare reprezintă lucrarea lui Dumnezeu de re-creare, obiectivul căreia este împlinirea scopului creaţiei, Dumnezeu înfăptuieşte această providenţă în acord cu Principiul Său. În decursul providenţei de restaurare, acest principiu este numit Principiul restaurării. Să studiem cum este realizată providenţa de restaurare.