Căderea în păcat
Toţi oamenii posedă sufletul originar, care tinde să alunge răul şi să urmărească binele. Cu toate acestea, toţi oamenii, fără să-şi dea seama, sunt conduşi de forţele răului, lăsând la o parte binele dorit de sufletul originar şi săvârşind fapte rele pe care nu doresc să le săvârşească. Astfel, sub această influenţă a răului continuă istoria păcatului. În creştinism stăpânul acestei forţe a răului este numit Satan. Omul nu a putut lichida această influenţă a răului din motiv că nu cunoaşte identitatea lui Satan şi modul în care acesta a apărut. Prin urmare, pentru a putea curăţa istoria păcatului, eradicând rădăcinile răului şi a stabili istoria binelui, omul trebuie să afle mai întâi motivul pentru care Satan a devenit astfel, cum a avut loc aceasta şi care sunt consecinţele. Pentru a clarifica problemele sus-numite, trebuie să cunoaştem detaliat despre căderea în păcat.
- Secţiunea 1. Rădăcina păcatului
- 1.1 Pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului
- 1.1.1 Pomul vieţii
- 1.1.2 Pomul cunoştinţei binelui şi răului
- 1.2 Identitatea şarpelui
- 1.3 Căderea îngerului şi căderea oamenilor
- 1.3.1 Nelegiuirea comisă de înger
- 1.3.2 Nelegiuirea comisă de oameni
- 1.3.3 Actul sexual ilicit dintre înger şi oameni
- 1.4 Fructul pomului cunoştinţei binelui şi răului
- 1.5 Rădăcina păcatului
- Secţiunea 2. Imboldul şi procesul căderii
- Secţiunea 3. Puterea iubirii, puterea Principiului şi porunca lui Dumnezeu
- Secţiunea 4. Consecinţele căderii omului
- Secţiunea 5. Libertatea şi căderea omului
- Secţiunea 6. Motivul pentru care Dumnezeu nu a intervenit în căderea primilor strămoşi ai omenirii