Secţiunea 1. Perioadele providenţiale paralele

Examinând cursul istoriei umane, descoperim adesea cazuri în care diferite circumstanţe ale unei perioade în istorie se repetă într-un mod similar pe parcursul unei epoci ulterioare. Unii istorici sunt impresionaţi de aceste fenomene şi subliniază faptul că istoria progresează mişcându-se în spirală. Cu toate acestea, ei nu înţeleg cauza care stă la baza acestui fapt. Atunci când o perioadă a istoriei repetă evenimentele perioadei precedente, în pofida diferenţelor de scop şi grad, cele două perioade sunt numite perioade providenţiale paralele. Aşa cum va fi explicat mai jos, această terminologie este folosită pentru că principala cauză care determină aceste paralele se află în providenţa lui Dumnezeu pentru restaurare.

În ce mod apar perioadele providenţiale paralele? Cursul istoriei a fost modelat de diferite evenimente ale providenţei de restaurare, care mişcă istoria către un scop bine determinat. Atunci când o figură centrală în providenţă eşuează în îndeplinirea responsabilităţii sale de restaurare a fundamentului pentru Mesia, perioada providenţială în centru cu această persoană ia sfârşit. Cu toate acestea, deoarece Dumnezeu a predestinat îndeplinirea absolută şi definitivă a Voinţei Sale (Cf. Predestinare 1), El alege o altă persoană care să poarte mai departe misiunea şi deschide o altă perioadă istorică în providenţă pentru a restaura prin răscumpărare fundamentul pentru Mesia. Deoarece această perioadă nouă restaurează prin răscumpărare perioada precedentă, cursul care se va repeta va avea evenimente similare. Astfel perioadele devin paralele una cu cealaltă.

Totuşi, perioadele paralele nu au exact aceeaşi formă şi conţinut, deoarece figura centrală a unei anumite perioade trebuie să restaureze în timpul său (pe orizontală) condiţiile de răscumpărare neîmplinite ale perioadelor precedente (pe verticală). Cu cât providenţa de restaurare este prelungită, iar condiţiile de răscumpărare anterioare se acumulează, cu atât mai grele vor fi condiţiile de răscumpărare pe care noua figură centrală va trebui să le îndeplinească. Prin urmare, noua perioadă paralelă va fi diferită de cea anterioară prin conţinut şi amploare.

Cele trei etape ale perioadei de dezvoltare pot fi clasificate în funcţie de gradele diferite de manifestare: etapa de formare este o manifestare ca simbol, etapa de creştere - ca imagine, iar etapa de desăvârşire - ca substanţă. În acelaşi mod, în decursul istoriei, perioadele paralele în providenţa de restaurare au repetat evenimente similare, conform acestui model. Astfel, întreaga istorie a providenţei de restaurare poate fi divizată sub formă de paralele: epoca providenţială de stabilire a fundamentului pentru restaurare este epoca paralelelor simbolice, epoca providenţială de restaurare este epoca paralelelor în imagine, iar epoca prelungirii providenţei de restaurare este epoca paralelelor substanţiale.

Acum, să examinăm factorii principali care determină formarea perioadelor providenţiale paralele.

Perioadele providenţiale paralele se repetă în legătură cu repetarea providenţei de restaurare a fundamentului pentru Mesia. De aceea, factorii care determină formarea perioadelor providenţiale paralele sunt: în primul rând, cele trei condiţii necesare pentru fundamentul credinţei (figura centrală, obiectul pentru condiţie şi perioada numerică de răscumpărare), iar în al doilea rând, condiţia de răscumpărare pentru înlăturarea naturii decăzute, necesară pentru restaurarea fundamentului substanţial.

Pe baza acestor factori, se remarcă două caracteristici ale perioadelor providenţiale paralele.

În primul rând, durata perioadelor providenţiale paralele este determinată pe baza unui număr fix de generaţii sau ani ai perioadei de răscumpărare, necesară pentru restaurarea fundamentului credinţei.

În providenţa de restaurare, atunci când o figură centrală eşuează în împlinirea responsabilităţii sale şi cauzează amânarea îndeplinirii Voinţei, Dumnezeu repetă lucrarea sa prin intermediul altor figuri centrale, până când este obţinută restaurarea finală a fundamentului credinţei pierdut. În fiecare providenţă, perioada numerică de răscumpărare pentru restaurarea acestui fundament trebuie repetată într-o careva formă. Din acest motiv, perioadele paralele în istorie au durate similare, fiecare reprezentând acelaşi număr stabilit de ani sau generaţii. Scopul acestui capitol este de a discuta acest lucru în detaliu.

În al doilea rând, paralelele istoriei sunt modelate de alţi trei factori providenţiali: figura centrală şi obiectul condiţiei oferit pentru fundamentul credinţei, şi condiţia de răscumpărare pentru înlăturarea naturii decăzute pentru fundamentul substanţial.

Scopul providenţei de restaurare este de a restaura în cele din urmă fundamentul pentru Mesia. De aceea, atunci când providenţa este prelungită, diferitele evenimente providenţiale implicate în restaurarea acestui fundament la fel se repetă. Deoarece fundamentul pentru Mesia poate fi pus numai stabilind mai întâi fundamentul credinţei prin ofranda simbolică şi apoi stabilind fundamentul substanţial prin ofranda substanţială, istoria providenţială repetă evenimentele providenţiale pentru a restaura aceste două ofrande. Aceste evenimente providenţiale au modelat paralelele dintre perioadele providenţiale. Vom studia amănunţit această problemă în capitolul următor.