Secţiunea 3. Perioadele din cadrul Epocii Providenţei de Restaurare şi durata lor

Epoca Providenţei de Restaurare, care a reprezentat epoca paralelelor în imagine, trebuia să restaureze prin răscumpărare Epoca Providenţei de Stabilire a Fundamentului pentru Restaurare, epoca paralelelor simbolice. Să studiem acum perioadele acestei epoci şi modul în care a fost determinată durata lor.

3.1 Perioada de patru sute de ani de sclavie în Egipt

Noe a stabilit fundamentul credinţei după împlinirea celor patruzeci de zile de judecată prin potop cu scopul separării de Satan. Când acest fundament a fost distrus din cauza greşelii lui Ham, Dumnezeu a încercat să îl ridice pe Avraam la aceeaşi poziţie ca Noe, poruncindu-i să aducă o ofrandă simbolică în timp ce se afla pe fundamentul care fusese stabilit prin perioada de patru sute de ani scursă de atunci. Cu toate acestea, din cauza greşelii lui Avraam, acest fundament a fost pângărit de Satan. Pentru a recupera acest fundament de patru sute de ani, Dumnezeu i-a pus pe Israeliţi să treacă prin patru sute de ani de sclavie în Egipt (Geneza 15:13) şi să-l separe încă o dată pe Satan. Perioada de sclavie în Egipt a reprezentat paralela de tip imagine faţă de perioada de o mie şase sute de ani de la Adam şi până la Noe în epoca paralelelor simbolice. Aceasta a trebuit să restaureze acea perioadă anterioară prin condiţii paralele de răscumpărare.

3.2 Perioada de patru sute de ani a Judecătorilor

Este scris că Regele Solomon a început construirea Templului la patru sute optzeci de ani după Exodul din Egipt, în cel de al patrulea an al domniei lui. (I Regi 6:1) Dat fiind că domnia Regelui Solomon a urmat domnia de patruzeci de ani a regelui Saul, (Fapte 13:21) şi domnia de patruzeci de ani a Regelui David, putem deduce că a existat o perioadă de aproximativ patru sute de ani, din timpul când Israeliţii au intrat în Canaan şi până la înscăunarea Regelui Saul. Aceasta a fost perioada judecătorilor.

Israeliţii conduşi de Moise trebuiau să asigure fundamentul separării de Satan prin sclavia lor în Egipt, restaurând astfel la nivel naţional fundamentul pe care a stat Avraam – fundamentul separării de Satan stabilit în decursul celor patru sute de ani de la Noe la Avraam. Cu toate acestea, după ce au intrat în Canaan în centru cu Iosua, succesorul lui Moise, ei şi-au pierdut iarăşi credinţa, permiţându-i lui Satan să pângărească din nou acest fundament de patru sute de ani. Israeliţii au trebuit să treacă printr-o altă perioadă pentru separare de Satan, înainte de a putea restaura acest fundament prin răscumpărare. Perioada judecătorilor, care a durat aproximativ patru sute de ani, din timpul în care poporul a intrat în Canaan şi până la înscăunarea Regelui Saul, a fost stabilită tocmai cu acest scop.

Perioada judecătorilor a reprezentat paralela de tip imagine faţă de perioada de patru sute de ani de la Noe până la Avraam în epoca paralelelor simbolice. Ea trebuia să restaureze acea perioada anterioară prin condiţiilor paralele de răscumpărare.

3.3 Perioada de o sută douăzeci de ani a Regatului Unit

Epoca Providenţei de Restaurare a fost stabilită pentru a restaura prin răscumpărare Epoca Providenţei de stabilire a Fundamentului pentru Restaurare. Prin urmare, Avraam, cel care a început această epocă providenţială, ocupa poziţia lui Adam; Moise a ocupat poziţia lui Noe; iar regele Saul a ocupat poziţia lui Avraam. Avraam a fost figura centrală intermediară; el a fost responsabil atât pentru încheierea Epocii Providenţei de stabilire a Fundamentului pentru Restaurare, cât şi pentru începerea Epocii Providenţei de Restaurare. Avraam a fost chemat să stabilească fundamentul familial pentru Mesia, ca bază pentru fundamentul naţional pentru Mesia. Dumnezeu negreşit trebuia să stabilească fundamentul familial pentru Mesia în vremea lui Avraam, deoarece aceasta era cea de a treia încercare a Sa. În mod asemănător, în timpul Regelui Saul, Dumnezeu lucra să stabilească fundamentul naţional pentru Mesia pentru a treia oară. Aşadar, Dumnezeu iarăşi trebuia să realizeze această providenţă negreşit.

Din cauza greşelii comise de el în ofranda simbolică, Avraam nu a reuşit să restaureze deodată toate condiţiile moştenite din calea lui Noe, sub forma diverselor perioade numerice, necesare pentru restaurarea fundamentului credinţei, şi anume: o sută douăzeci de ani, patruzeci de zile, douăzeci şi una de zile şi patruzeci de zile. Prin urmare, restaurarea orizontală a acestor perioade a trebuit să fie extinsă vertical. Ele au devenit perioade succesive de răscumpărare de o sută douăzeci de ani, patruzeci de ani, douăzeci şi unu de ani şi patruzeci de ani în cadrul generaţiilor din familia lui Avraam. Regele Saul trebuia să restaureze poziţia lui Avraam la nivel naţional. Prin construirea Templului, Regele Saul trebuia să restaureze într-un timp scurt toate condiţiile de răscumpărare sub formă de perioade numerice de răscumpărare, care fuseseră stabilite pentru a restaura fundamentul credinţei în timpul lui Moise. Aceste perioade includeau: o sută douăzeci de ani (cele trei căi de patruzeci de ani din timpul vieţii lui Moise), patruzeci de zile (perioada de post a lui Moise), douăzeci şi una de zile (prima cale naţională de restaurare a Canaanului), şi patruzeci de ani (călătoria prin pustiu în cadrul căii naţionale de restaurare a Canaanului). Cu toate acestea, Regele Saul nu a ascultat de poruncile Domnului, (I Samuel 15:11-23) şi a eşuat în împlinirea Voinţei Domnului. La fel ca în timpul lui Avraam, restaurarea orizontală a acestor perioade de răscumpărare a trebuit extinsă vertical în perioade succesive: o sută douăzeci de ani ai regatului unit, patru sute de ani ai regatelor divizate de nord şi de sud, două sute zece ani de exil şi reîntoarcere ai Israelului, şi cei patru sute de ani de pregătire pentru venirea lui Mesia. După toate aceste perioade, poporul lui Israel era, în sfârşit, pregătit pentru a-l primi pe Mesia.

Perioada regatului unit trebuia să restaureze cei o sută douăzeci de ani ai vieţii lui Moise, în timpul cărora el a încercat de trei ori să stabilească fundamentul credinţei pentru calea naţională de restaurare a Canaanului. Să studiem această paralelă mai îndeaproape.

După ce Israeliţii au îndurat patru sute de ani de sclavie pentru a-l separa pe Satan, Moise a stabilit fundamentul credinţei prin cei patruzeci de ani petrecuţi la palatul Faraonului. Apoi el a încercat să conducă poporul în ţara Canaanului unde trebuia să ridice Templul. Cu toate acestea, din cauza lipsei de credinţă a poporului, această cale a fost prelungită de două ori. Moise a trebuit să stabilească fundamentul credinţei din nou, prin calea de patruzeci de ani în pustiul Madianului, şi, iarăşi, prin calea de patruzeci de ani de rătăcire prin pustiu. În mod semnator, Saul a fost înscăunat ca rege al Israelului după ce Israeliţii au restaurat cei patru sute de ani de sclavie în Egipt prin intermediul perioadei de patru sute de ani a judecătorilor. În timpul celor patruzeci de ani ai domniei lui, Regele Saul trebuia să stabilească fundamentul credinţei restaurând prin răscumpărare cei patruzeci de ani petrecuţi de Moise la palatul Faraonului. După aceea el trebuia să ridice Templul. Însă, atunci când Regele Saul şi-a pierdut credinţa, Voinţa lui Dumnezeu de a construi Templul a fost prelungită prin domniile de patruzeci de ani a Regelui David şi a Regelui Solomon, alcătuind astfel în total o sută douăzeci de ani ai perioadei regatului unit.

Această perioadă a reprezentat paralela de tip imagine faţă de perioada de o sută douăzeci de ani din epoca paralelelor simbolice, din timpul când Avraam a părăsit Haranul şi până când Iacov a cumpărat dreptul de întâi-născut de la fratele său. Aceasta era menită să restaureze acea perioadă anterioară prin condiţii de răscumpărare paralele. Aşa cum providenţa care a început cu Avraam s-a împlinit fiind prelungită prin Isaac şi Iacov, providenţa lui Dumnezeu de ridicare a Templului, care a început cu Regele Saul, s-a extins prin domniile Regilor David şi Solomon, înainte de a fi, în sfârşit, împlinită.

3.4 Perioada de patru sute de ani a regatelor divizate de nord şi de sud

Dacă Regele Saul ar fi realizat providenţa de construire a Templului în timpul celor patruzeci de ani ai domniei lui, printre perioadele de răscumpărare pe care el le-ar fi restaurat orizontal s-ar fi numărat şi postul lui Moise de patruzeci de zile, care a fost întreprins pentru a redobândi Cuvântul, aşa cum era revelat în tablele de piatră. Din moment ce Regele Saul şi-a pierdut credinţa, această perioadă de răscumpărare a trebuit să fie restaurată ca extindere verticală a restaurării orizontale. Aceasta a fost originea perioadei regatelor divizate de nord şi de sud care au durat aproape patru sute de ani. Ea a început în momentul în care regatul unit a fost divizat între Israel, la nord, şi Iudeea, la sud, şi a durat până când poporul Iudeei a fost luat în exil în Babilon.

Această perioadă a reprezentat paralela de tip imagine faţă de perioada de patruzeci de ani din epoca paralelelor simbolice, de atunci de când Iacov a cumpărat dreptul de întâi-născut de la Isav şi până când a primit el binecuvântarea lui Isaac şi a lui Dumnezeu (Geneza 28:13) şi a mers în Haran. Ea trebuia să restaureze acea perioadă anterioară prin condiţii paralele de răscumpărare.

3.5 Perioada de două sute zece ani a exilului şi întoarcerii lui Israel

Poporul din regatul de nord, al Israelului, a rupt legământul pe care-l avuseseră cu Dumnezeu şi ca rezultat au fost luaţi în captivitate de către Asirieni. Poporul din regatul de sud, al Iudeei, la rândul lor au păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Drept rezultat, ei au fost luaţi în exil de către regele babilonienilor, Nabucodonosor. După ce au petrecut aproape şaptezeci de ani în captivitate, Babilonul s-a predat regelui Cirus al Persiei care a emis un decret regal eliberându-i de sclavie. Din acel moment, poporul evreu a început să se întoarcă treptat în Ierusalim şi a reconstruit Templul. Scribul Ezra a condus ultimul grup de evrei care s-au reîntors în Ierusalim, iar Nehemia a reconstruit zidurile oraşului. Inspiraţi de profeţia lui Maleahi, (Maleahi 4:5) oamenii au început pregătirile pentru primirea lui Mesia. Această perioadă a luat sfârşit peste aproximativ două sute zece ani după ce Evreii au fost luaţi în captivitate pentru prima dată în Babilon, şi peste aproape o sută patruzeci de ani după eliberarea lor de către perşi. Aceasta a reprezentat perioada de exil si întoarcere a Israelului.

Dacă Regele Saul ar fi realizat providenţa de ridicare a Templului, una dintre perioadele de răscumpărare pe care el ar fi restaurat-o orizontal ar fi fost perioada de douăzeci şi una de zile în care Moise trebuia să conducă Evreii din Egipt în Canaan, în cadrul primei căi naţionale. După ce Regele Saul şi-a pierdut credinţa şi această providenţă a eşuat, această perioadă de răscumpărare a trebuit să fie restaurată ca extindere verticală a restaurării orizontale. Perioada de două sute zece ani a exilului şi a întoarcerii Israelului a fost stabilită pentru acest scop.

Această perioadă a reprezentat paralela de tip imagine faţă de perioada de douăzeci şi unu de ani din epoca paralelelor simbolice care a durat din momentul în care Iacov a primit binecuvântarea ca fiu mai mare de la Isaac şi până în momentul în care el s-a întors în Canaan, şi trebuia să restaureze acea perioadă anterioară prin condiţii paralele de răscumpărare. Ea trebuia să restaureze cele trei perioade de câte şapte ani: după sosirea în Haran, Iacov a lucrat şapte ani pentru a se putea căsători cu Rahela, dar i-a fost dată Lia; el a lucrat încă şapte ani pentru Rahela; iar apoi a mai lucrat încă şapte ani pentru a strânge avere, înainte de a se întoarce în Canaan. (Geneza 31:41)

3.6 Perioada de patru sute de ani de pregătire pentru venirea lui Mesia

După ce s-a întors din exil în patria sa, Israel, poporul evreu şi-a recăpătat credinţa, a reconstruit zidul oraşului şi, pe baza profeţiei lui Maleahi, a început ca naţiune să se pregătească pentru Mesia. Din acel timp şi până la naşterea lui Isus s-a scurs o perioadă de patru sute de ani, perioada de pregătire pentru venirea lui Mesia.

Dacă Regele Saul ar fi realizat providenţa construirii Templului, una din condiţiile de răscumpărare pe care ar fi restaurat-o el orizontal prin răscumpărare ar fi fost cei patruzeci de ani de rătăcire prin pustiu în cea de a treilea cale naţională. După ce Regele Saul a pierdut credinţa şi această providenţă a eşuat, această perioada de răscumpărare de patruzeci de ani a trebuit să fie restaurată ca extindere verticală a restaurării orizontale. Perioada de patru sute de ani de pregătire pentru venirea lui Mesia a fost stabilită pentru acest scop.

Această perioadă a reprezentat paralela de tip imagine faţă de perioada de patruzeci de ani din epoca paralelelor simbolice, care s-a extins din momentul în care Iacov s-a reîntors în Canaan şi până când familia sa a intrat în Egipt la invitaţia fiului său Iosif. Ea trebuia să restaureze acea perioadă anterioară prin intermediul condiţiilor paralele de răscumpărare.