Secţiunea 1. Căile-model pentru supunerea lui Satan
Am învăţat că în cadrul providenţei de restaurare în familia lui Isaac, Iacov a fost figura centrală care a depus fundamentul substanţial. El a asigurat poziţia de Abel şi a lucrat pentru a-l supune pe Satan şi a îndeplini o condiţie de răscumpărare pentru înlăturarea naturii decăzute. Întreaga cale a lui Iacov a devenit o cale-model pentru Moise şi Isus. Isus a venit pentru a-l supune pe Satan în mod substanţial. Înainte de Isus, Moise a mers pe calea subjugării lui Satan, ce a reprezentat o imagine a căii pe care va merge Isus. Şi mai înainte, Dumnezeu l-a chemat pe Iacov să meargă pe calea care a fost o reprezentare simbolică a căii lui Isus. Mai mult, calea lui Iacov constituie un model pentru calea pe care trebuie să meargă israeliţii şi întreaga omenire pentru a-l supune pe Satan şi pentru a atinge scopul providenţei de restaurare.
1.1 Motivul pentru care căile lui Iacov şi Moise au fost stabilite drept modele pentru calea lui Isus
Scopul providenţei de restaurare este atins atunci, când oamenii îl aduc pe Satan la supunere benevolă şi devin stăpânii lui. Ei trebuie să realizeze aceasta îndeplinind partea de responsabilitate care le este dată. Isus, ca Mesia şi strămoş adevărat al omenirii, a venit în ajutorul tuturor oamenilor de bună credinţă, ca să-l aducă pe Satan la supunere benevolă. El singur a deschis calea de supunere totală a lui Satan şi din acel moment a călăuzit oamenii de bună credinţa să îi urmeze exemplul.
Satan, ce nu se predă cu umilinţă nici măcar în faţa lui Dumnezeu, nu s-ar fi predat sub nici o formă lui Isus, şi cu atât mai puţin unor credincioşi de rând. Prin urmare, Dumnezeu, asumându-şi responsabilitatea pentru soarta oamenilor pe care i-a creat, l-a chemat pe Iacov şi a lucrat prin intermediul lui, pentru a ne arăta, în formă simbolică, calea supunerii lui Satan.
Moise a fost capabil să îl subjuge pe Satan, urmând exemplul acelei căi-model care a fost dezvăluită în mod simbolic prin calea lui Iacov. Calea lui Moise a fost calea supunerii lui Satan la nivel de imagine. În mod similar, în baza exemplului căii lui Moise, Isus a venit pentru a-l supune pe Satan în mod substanţial. Mergând pe urmele lui Isus, oamenii de bună credinţă pot la rândul lor să îl supună pe Satan şi să îl stăpânească.
Atunci când Moise a spus, „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune,” (Fapte 3:22) el s-a referit la Isus. Isus va ocupa o poziţie asemănătoare cu cea a lui Moise şi va urma calea lui Moise ca pe un model pentru înfăptuirea providenţei mondiale de restaurare a Canaanului – Împărăţia lui Dumnezeu. Isus a zis, „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” (Ioan 5:19) Prin aceasta el a dat de înţeles că urma calea-model pe care Dumnezeu i-a dezvăluit-o prin Moise. În acest fel Moise l-a prefigurat pe Isus.
1.2 Calea lui Iacov ca model pentru căile lui Moise şi Isus
Iacov a deschis calea supunerii lui Satan. Această cale a luat direcţia opusă celei prin care Satan a corupt omenirea. Moise şi Isus au urmat exemplul căii lui Iacov. Să cercetăm împreună aceste căi.
(1)Primii oameni trebuiau să fie hotăraţi să asculte absolut de porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din fruct, însă ei au căzut, riscându-şi viaţa, atunci când Arhanghelul i-a ispitit. Prin urmare, pentru ca Iacov să împlinească restaurarea Canaanului la nivel de familie – aceasta însemnând întoarcerea lui în Canaan împreună cu familia şi averea sa şi restaurarea acolo a fundamentului pentru Mesia – el a trebuit să triumfe, cu preţul vieţii, în lupta cu îngerul, care îl reprezenta pe Satan. Pentru a ieşi victorios din această încercare, Iacov a luptat cu disperare cu îngerul la râul Iaboc. El a obţinut victorie şi a primit numele „Israel.” (Geneza 32:25-28)
În această încercare, Dumnezeu a fost acela care l-a testat pe Iacov, punându-l pe înger în poziţia lui Satan. Scopul pentru care Dumnezeu a făcut aceasta nu a fost de a-l nenoroci pe Iacov, ci de a-l ajuta să îşi asigure poziţia de Abel şi să încheie restaurarea familiei sale, căpătând dreptul de stăpânire asupra îngerului. Mai mult decât atât, prin faptul că îngerul a jucat rolul principal în această încercare a fost deschisă calea pentru restaurarea lumii îngerilor.
În cazul lui Moise, înainte de a-i putea conduce pe israeliţi în Canaan, împlinind astfel restaurarea naţională a Canaanului, el a trebuit să depăşească mai întâi încercarea pe viaţă şi pe moarte în care Dumnezeu a încercat să îl omoare. (Exodul 4:24) Trebuie să înţelegem că Dumnezeu dă astfel de încercări oamenilor pentru că îi iubeşte. Dacă în locul lui Dumnezeu astfel de încercări ar fi dat Satan, oamenii, suferind eşec, ar fi căzut pradă lui Satan.
În mod asemănător, Isus a trebuit să depăşească o încercare înainte de a putea începe restaurarea mondială a Canaanului – aceasta însemnând să călăuzească omenirea pentru a intra în Împărăţia Cerurilor pe pământ. El a luptat cu Satan, cu riscul vieţii şi a obţinut victorie asupra lui atunci când a postit pentru patruzeci de zile şi a fost ispitit în pustiu. (Matei 4:1-11)
(2) Deoarece am căpătat natură decăzută, atunci când Satan a pângărit trupul şi spiritul nostru pentru a o înlătura, Iacov a trebuit să îndeplinească o condiţie corespunzătoare pentru a o înlătura. Din acest motiv, ca să restaureze poziţia lui Abel, pentru a îndeplini condiţia de răscumpărare pentru înlăturarea naturii decăzute, Iacov a cumpărat dreptul de întâi-născut de la Isav cu pâine şi linte, (Geneza 25:34) care simbolizau trupul şi spiritul. Pentru a repeta această cale în timpul lui Moise, Dumnezeu a hrănit oamenii cu prepeliţe şi mană, (Exod 16:13) care, la fel, simbolizau trupul şi spiritul, întărindu-le astfel recunoştinţa faţă de El şi dezvoltându-le conştiinţa că reprezintă poporul ales. Prin această pregătire Dumnezeu îşi dorea ca oamenii să asculte de Moise şi să îndeplinească la nivel naţional condiţia de răscumpărare pentru înlăturarea naturii decăzute.
Isus a spus: „Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit... Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă” (Ioan 6:49:53) Pe lângă confirmarea că urmează calea-model stabilită de Moise, Isus prin aceste cuvinte a avut în vedere că întreaga omenire decăzută trebuie să devină un tot întreg cu el, în trup şi suflet. Urmându-l pe Isus cu credinţă şi unindu-se cu el, acei care se aflau pe atunci în poziţia lui Ioan Botezătorul (cf. Moise şi Isus 3.2.1) urmau să îndeplinească o condiţie de răscumpărare pentru înlăturarea naturii decăzute la nivel mondial. Apoi, prin slujirea devotată lui Isus, ca Mesia, ei aveau să restaureze natura lor originară.
(3) Din cauza căderii, Satan a pângărit până şi trupul mort al omului. Corpul lui Iacov a fost sfinţit prin binecuvântarea pe care a primit-o în timpul vieţii. La moarte, corpul său, de asemenea, a trecut printr-o condiţie de purificare; astfel îmbălsămarea a durat patruzeci de zile. (Geneza 50:3) În cazul lui Moise, arhanghelul Mihail a luptat cu Diavolul pentru trupul său. (Judecători 9) Cunoaştem că trupul lui Isus a dispărut, lăsând mormântul gol şi uluind autorităţile. (Matei 27:62-28:15)
(4) În momentul căderii, Satan i-a pângărit pe strămoşii omenirii aflaţi în perioada de dezvoltare. Pentru a restaura prin răscumpărare această pângărire, Dumnezeu a lucrat stabilind condiţii pe baza anumitor numere, precum numărul trei, care semnifică perioada de dezvoltare. (cf. Perioade 2.4)
Atunci când Iacov şi-a început călătoria din Haran spre Canaan, înainte ca Laban să fie înştiinţat de absenţa lui, a existat o perioadă de trei zile pentru separare de Satan. (Geneza 31:22) Atunci când Moise şi-a condus poporul din Egipt spre Canaan, a existat o perioadă iniţială de trei zile. (Exod 5:3) Iosua a stat la râul Iordan timp de trei zile înainte de a-l trece. (Isus Navi 3:2) Atunci când trebuia să înceapă calea mondială de restaurare spirituală a Canaanului, Isus a petrecut trei zile în mormânt. (Luca 18:33)
Iacov a avut doisprezece fii, (Geneza 35:22) pentru a restaura prin răscumpărare în timpul generaţiei sale (pe orizontală) condiţiile de răscumpărare acumulate (pe verticală) în decursul celor douăsprezece generaţii de la Noe până la Iacov, care au fost pierdute în favoarea lui Satan. În timpul lui Moise au existat douăsprezece triburi (Exod 24:4), iar Isus a avut douăsprezece discipoli (Matei 10:1) din aceleaşi motive.
Pentru a îndeplini o condiţie de răscumpărare cu scopul de a-l separa pe Satan de cele şapte zile ale creaţiei lui Dumnezeu, pe care acesta le-a pângărit, au existat şaptezeci de membri ai familiei lui Iacov, (Geneza 46:27) şaptezeci de bătrâni în timpul lui Moise, (Exod 24:1) iar Isus a avut şaptezeci de adepţi, (Luca 10:1) toţi jucând roluri providenţiale centrale în epocile lor respective.
(5) Toiagul, care nimiceşte răul, arată calea şi oferă sprijin când cineva se reazemă pe el, este simbolul lui Mesia. (cf. Moise şi Isus 2.2.2.2) Iacov a traversat râul Iordan şi a intrat în ţara Canaanului, sprijinindu-se pe toiagul său. (Geneza 32:10) Aceasta a prevestit că într-o bună zi omenirea decăzută va traversa apele acestei lumi păcătoase şi va ajunge pe ţărmul lumii ideale, urmându-l pe Mesia: nimicind nedreptatea, urmând îndrumarea şi exemplul lui, şi depinzând de el. Moise i-a condus pe evrei peste Mărea Roşie cu ajutorul unui toiag. (Exod 14:16) Isus la a Doua Venire a sa va conduce omenirea peste apele zbuciumate ale lumii decăzute, pentru a ajunge la ţărmul idealului lui Dumnezeu cu ajutorul unui toiag de fier, simbolizându-l pe Isus însuşi. (Apocalipsa 2:27; 12:5)
(6) Păcatul Evei a implantat rădăcina păcatului în neamul omenesc care a dat roade atunci când Cain l-a ucis pe Abel. Deoarece mama şi fiul erau acei care i-au permis lui Satan să intre şi să aducă rodul păcatului, în corespundere cu principiul restaurării prin răscumpărare, mama şi fiul trebuie separaţi de Satan prin eforturile lor comune. Iacov nu ar fi putut să primească binecuvântarea şi să se separe de Satan fără sprijinul devotat şi sfaturile înţelepte ale mamei sale. (Geneza 27:5-17, 42-45) Moise nu ar fi putut să scape de moarte şi să se afle în poziţia de a sluji Voinţa lui Dumnezeu, dacă nu ar fi existat ajutorul mamei sale. (Exod 2:2) În sfârşit, Maria a salvat viaţa lui Isus, fugind împreună cu el în Egipt şi scăpând astfel de regele Irod care căuta să-l omoare. (Matei 2:13)
(7) Figura centrală căreia îi este încredinţată Voinţa lui Dumnezeu în cadrul providenţei trebuie să se întoarcă din lumea lui Satan în lumea lui Dumnezeu. Iată de ce Iacov a călătorit din Haran, lumea satanică, spre Canaan, (Geneza 31-33) iar Moise a călătorit din Egipt spre pământul făgăduit al Canaanului. (Exod 3:8) După ce şi-a aflat refugiul în Egipt, Isus la scurt timp după naşterea sa (Matei 2:14-15) s-a întors în Galileea.
(8) Scopul final al providenţei de restaurare este de a-l eradica pe Satan. Aceasta era semnificaţia îngropării de către Iacov a idolilor sub stejar. (Geneza 35:4) Moise a distrus viţelul de aur, l-a ars, l-a făcut praf, l-a împrăştiat deasupra apei, iar apoi i-a pus pe israeliţi să o bea. (Exod 32:20) Isus a venit să distrugă această lume malefică prin supunerea lui Satan cu ajutorul cuvântului şi a puterii sale. (cf. Eshatologie 3.2.2)