Secţiunea 2. Desfăşurarea providenţei de restaurare
2.1 Epocile în decursul providenţei de restaurare
Să prezentăm acum o privire generală a întregului curs al istoriei, pornind din timpurile lui Adam, aşa cum este evaluat în Biblie şi să examinăm epocile providenţiale cuprinse în el.
Providenţa lui Dumnezeu de stabilire de către oamenii decăzuţi a fundamentului necesar pentru a-l putea primi pe Mesia şi de acolo să realizeze scopul creaţiei, a început cu familia lui Adam. Totuşi, Voinţa lui Dumnezeu a fost zădărnicită atunci când Cain l-a ucis pe Abel. Zece generaţii mai târziu Voinţa neîmplinită a fost transmisă familiei lui Noe. Dumnezeu a judecat lumea malefică prin potop, pentru a separa familia lui Noe şi a conduce providenţa de restaurare. Dumnezeu intenţiona să desăvârşească providenţa prin stabilirea fundamentului pentru Mesia în familia lui Noe şi trimiterea lui Mesia pe acea bază. Însă, din cauza faptei vicioase a celui de al doilea fiu al lui Noe, Ham, providenţa pentru familia lui Noe şi arcă a eşuat. Drept consecinţă, cele zece generaţii şi potopul de patruzeci de zile pe care Dumnezeu le-a stabilit ca pregătire pentru această providenţă au fost pierdute în favoarea lui Satan. După trecerea a patru sute de ani, necesari pentru a restaura prin intermediul răscumpărării ceea ce pierduse Cerul, Voinţa lui Dumnezeu a fost încredinţată lui Avraam.
Dacă Avraam ar fi stabilit fundamentul pentru Mesia la nivelul familiei exact cum Şi-a dorit Dumnezeu, fundamentul s-ar fi extins la nivelul naţiunii, după care ar fi urmat venirea lui Mesia. Totuşi, deoarece Avraam a eşuat în ofranda simbolică, Voinţa lui Dumnezeu a fost iarăşi zădărnicită. Prin urmare, Satan a putut pretinde la cei două mii de ani biblici de la Adam până la Avraam, (înregistrările biblice tradiţionale a datei cu privire la primii oameni ca fiind sase mii de ani înainte, sau doua mii de ani înainte de Avraam, reprezintă o cronologie simbolica ce semnifica o perioada mult mai lunga de timp, timp a cărui determinare cade în sarcina ştiinţei – Ed.) în timpul cărora Dumnezeu a căutat un părinte al credinţei care l-ar fi putut primi pe Mesia.
Însă situaţia lui Avraam era diferită de cea a lui Noe. Deşi Avraam a eşuat în ofranda simbolică, fundamentul familial pentru Mesia a fost, în cele din urmă, realizat prin intermediul a trei generaţii ale familiei lui Avraam: Avraam, Isaac şi Iacov. Pe această bază Dumnezeu a înmulţit poporul ales în Egipt şi a extins fundamentul pentru Mesia la nivel naţional. Din acest motiv Avraam este numit părintele credinţei. (Romani 4:11-12; 16-17) Dacă judecăm despre semnificaţia epocii strict din punct de vedere al rezultatului, putem înţelege că perioada de două mii de ani de la Adam până la Avraam a fost cu scopul de a găsi un părinte al credinţei care să poată stabili fundamentul pentru începerea providenţei de restaurare. Se poate spune, astfel, că lucrarea lui Dumnezeu de restaurare a început cu Avraam.
Cu toate acestea, din cauza greşelii lui Avraam în aducerea ofrandei simbolice, cei două mii de ani de la Adam până la Avraam au fost pierduţi în favoarea lui Satan. Prin urmare, trebuia stabilită o perioadă în care anii pierduţi puteau fi restauraţi prin răscumpărare de partea lui Dumnezeu; aceasta este semnificaţia perioadei de doua mii de ani de la Avraam la Isus.
Dacă Avraam nu ar fi eşuat în aducerea ofrandei simbolice, Mesia ar fi venit şi ar fi stat pe fundamentul naţional pentru Mesia ridicat de către urmaşii direcţi ai lui Avraam, iar providenţa de restaurare ar fi fost împlinită în timpul acela. În mod asemănător, dacă poporul evreu ar fi crezut în Isus şi l-ar fi urmat, ei l-ar fi ajutat să ocupe poziţia în care să reprezinte naţiunea ca sacrificiu viu înaintea lui Dumnezeu. Atunci ei ar fi stabilit fundamentul naţional pentru Mesia, iar Isus, stând pe acel fundament ca Mesia, ar fi desăvârşit providenţa de restaurare.
Cu toate acestea, la fel cum Avraam a eşuat în ofranda simbolică, poporul evreu nu a reuşit să aducă ofranda lui la nivel naţional atunci când liderii săi l-au trimis pe Isus pe cruce. Astfel, perioada de două mii de ani – de data aceasta, de la Avraam la Isus – a fost pierdută din nou în favoarea lui Satan. Drept consecinţă, trebuia stabilită o perioadă paralelă, în care perioada anterioară de două mii de ani putea fi restaurată prin răscumpărare de partea lui Dumnezeu. Aceasta este semnificaţia perioadei de două mii de ani din timpul lui Isus şi până în zilele noastre. În decursul acestei epoci, când providenţa de restaurare era realizată pe baza salvării spirituale prin răstignirea lui Isus, creştinii trebuie să stabilească fundamentul mondial pentru Mesia.
2.2 Clasificarea epocilor în decursul providenţei de restaurare
2.2.1 Clasificarea epocilor conform Cuvântului lui Dumnezeu:
Epocile în decursul providenţei de restaurare arată dezvoltarea progresivă a providenţei lui Dumnezeu. Ele pot fi clasificate după şase criterii I. În decursul perioadei de două mii de ani de la Adam la Avraam oamenii încă nu îndepliniseră condiţii de răscumpărare suficiente pentru a primi în mod direct Cuvântul lui Dumnezeu. În cel mai bun caz, oamenii decăzuţi făceau condiţii de răscumpărare prin intermediul ofrandelor; prin aceasta ei au stabilit fundamentul pentru următoarea perioadă, când Dumnezeu a putut să înceapă lucrarea pentru providenţa Sa de restaurare bazată pe Cuvânt. Aşadar, această perioadă este numită epoca providenţială de stabilire a fundamentului pentru Cuvânt.
II. În decursul perioadei de două mii de ani de la Avraam la Isus spiritualitatea şi intelectul oamenilor s-au dezvoltat până la etapa de formare, pe baza Cuvântului revelat în Vechiul Testament. Prin urmare, această perioadă este numită etapa de formare a providenţei, sau Epoca Vechiului Testament.
III. În decursul perioadei de două mii de ani de la Isus până la cea de a Doua Venire spiritualitatea şi intelectul umanităţii s-au dezvoltat ajungând la etapa de creştere, pe baza Cuvântului revelat în Noul Testament. Prin urmare, această perioadă este numită etapa de creştere a providenţei, sau Epoca Noului Testament.
IV. În decursul perioadei de după a Doua Venire a lui Hristos, în care providenţa de restaurare va fi desăvârşită, spiritualitatea şi intelectul omenirii se vor dezvolta trecând în etapa desăvârşirii pe baza Cuvântului Testamentului Desăvârşit, care va fi dat pentru împlinirea providenţei de restaurare. Prin urmare, această perioadă este numită etapa de desăvârşire a providenţei, sau Epoca Testamentului Desăvârşit.
2.2.2 Clasificarea epocilor în baza lucrării lui Dumnezeu de Înviere:
I. În timpul perioadei de două mii de ani de la Adam la Avraam oamenii au adus ofrande cu scopul stabilirii fundamentului pentru începerea Epocii Vechiului Testament, când Dumnezeu urma să înceapă lucrarea Sa de înviere. Astfel, această perioadă este numită epoca providenţei de stabilire a fundamentului pentru înviere.
II. În decursul perioadei de două mii de ani de la Avraam la Isus, oamenii puteau fi înviaţi până la nivelul de spirit formă pe baza Cuvântului Vechiului Testament şi a meritului epocii în cadrul providenţei de restaurare. Prin urmare, această perioadă este numită epoca providenţei de înviere la etapa de formare.
III. În timpul perioadei de două mii de ani de la Isus la cea de a doua Venire, oamenii puteau fi înviaţi până la nivelul de spirit viaţă pe baza Cuvântului Noului Testament şi a meritului epocii în cadrul providenţei de restaurare. Prin urmare, această epocă este numită epoca providenţei de înviere la etapa de creştere.
IV. În decursul perioadei de după a Doua Venire a lui Hristos, când providenţa de restaurare va fi împlinită, oamenii vor fi înviaţi deplin până la nivelul de spirit divin pe baza Cuvântului Testamentului Desăvârşit şi a meritului epocii în cadrul providenţei de restaurare. Prin urmare, numim această perioadă epoca providenţei de înviere la etapa de desăvârşire.
2.2.3 Clasificarea epocilor conform Providenţei pentru Restaurarea prin răscumpărare a perioadelor de credinţă pierdute:
I. În timpul perioadei de două mii de ani de la Adam la Avraam, Dumnezeu a pus fundamentul pentru Epoca Vechiului Testament. Cu toate că această perioadă a fost pierdută în favoarea lui Satan, Dumnezeu, educându-l pe Avraam, a putut începe Epoca Vechiului Testament, în care El să poată restaura prin răscumpărare această primă perioadă. Aşadar, această perioadă este numită Epoca Providenţială de Stabilire a Fundamentului pentru Restaurare (prin răscumpărare).
II. În timpul perioadei de două mii de ani de la Avraam la Isus, Dumnezeu a restaurat prin răscumpărare perioada precedentă de două mii de ani – pierdută în favoarea lui Satan din cauza greşelii lui Avraam în timpul ofrandei simbolice - lucrând mai ales prin poporul lui Israel. Prin urmare, această perioadă este numită Epoca Providenţei de Restaurare (prin răscumpărare).
III. În timpul perioadei de două mii de ani de la Isus la cea de a Doua Venire, Dumnezeu a restaurat prin răscumpărare Epoca Vechiului Testament – pierdută în favoarea lui Satan din cauza crucificării lui Isus – lucrând mai ales prin intermediul creştinismului. Prin urmare, această perioadă se numeşte Epoca Prelungirii Providenţei de Restaurare (prin răscumpărare).
IV. În timpul perioadei de după a Doua Venire a lui Hristos, când providenţa de restaurare urmează să se fie desăvârşită, Dumnezeu va lucra să restaureze prin răscumpărare întregul curs al providenţei de restaurare, care a fost pierdut în favoarea lui Satan. Prin urmare, această perioadă este numită Epoca Desăvârşirii Providenţei de Restaurare (prin răscumpărare).
2.2.4 Clasificarea epocilor cu privire la extinderea sferei fundamentului pentru Mesia:
I. În timpul perioadei de două mii de ani de la Adam la Avraam, Dumnezeu a stabilit fundamentul familial pentru Mesia, educând familia lui Avraam în baza condiţiei de sacrificii oferite de către ei. Aşadar, această perioadă este numită epoca providenţială de stabilire a fundamentului familial pentru Mesia.
II. În timpul perioadei de două mii de ani de la Avraam la Isus, Dumnezeu a lucrat pentru a stabili fundamentul naţional pentru Mesia, prin educarea Israelului pe baza Cuvântului Vechiului Testament. Prin urmare, această perioadă este numită epoca providenţială de stabilire a fundamentului naţional pentru Mesia.
III. În decursul perioadei de două mii de ani de la Isus la cea de a Doua Venire, Dumnezeu a stabilit fundamentul mondial pentru Mesia prin educarea creştinismului din întreaga lume pe baza Cuvântului Noului Testament. Prin urmare, această perioadă este numită epoca providenţială de stabilire a fundamentului mondial pentru Mesia.
IV. În timpul perioadei de după a Doua Venire a lui Hristos, când providenţa de restaurare va fi desăvârşită, Dumnezeu va încununa fundamentul cosmic pentru Mesia, înfăptuind lucrarea în cer şi pe pământ pe baza Cuvântului Testamentului Desăvârşit. Prin urmare, această perioadă se numeşte epoca providenţială de stabilire a fundamentului cosmic pentru Mesia.
2.2.5 Clasificarea epocilor cu referire la responsabilitate:
A. În decursul perioadei de două mii de ani de la Adam la Avraam, Dumnezeu a stabilit fundamentul pe care să-Şi conducă providenţa în Epoca următoare, cea a Testamentului Vechi, o providenţă care urma să fie realizată prin asumarea responsabilităţii de către Dumnezeu. Prin urmare, această perioadă este numită epoca providenţială de stabilire a fundamentului pentru responsabilitatea lui Dumnezeu.
B. În timpul perioadei de două mii de ani de la Avraam la Isus, Dumnezeu şi-a asumat responsabilitatea ca Creator al fiinţelor umane şi a realizat providenţa de restaurare la etapa de formare. Dumnezeu a lucrat cu profeţii şi personal a purtat pe umeri prima responsabilitate de a-l învinge pe Satan. Aşadar, această perioadă este numită epoca providenţială bazată pe responsabilitatea lui Dumnezeu.
C. În decursul perioadei de două mii de ani de la Isus la cea de a Doua Venire, Isus şi Sfântul Duh, care şi-au asumat misiunile lui Adam şi a Evei, au condus providenţa de restaurare la etapa de creştere. Isus şi Sfântul Duh au purtat pe umeri a doua responsabilitate de a-l învinge pe Satan în timp ce lucrau pentru a restaura oamenii decăzuţi. Aşadar, această perioadă se numeşte epoca providenţială bazată pe responsabilitatea lui Isus şi a Sfântului Duh.
D. În decursul perioadei când providenţa de restaurare urmează să fie desăvârşită după cea de a Doua Venire a lui Hristos, oamenii de credinţă pe pământ şi în cer vor purta a treia responsabilitate de a-l învinge pe Satan, arhanghelul decăzut, şi a împlini providenţa de restaurare. Ei trebuie să realizeze aceasta în acord cu Principiul creaţiei, care le arată oamenilor calea prin care pot căpăta calificarea de a stăpâni îngerii. Aşadar, această perioadă este numită epoca providenţială bazată pe responsabilitatea credincioşilor.
2.2.6 Clasificarea epocilor conform paralelelor în providenţă:
A. În timpul perioadei de două mii de ani de la Adam la Avraam, fundamentul pentru Mesia a fost restaurat prin îndeplinirea condiţiilor paralele de răscumpărare de tip simbolic. Prin urmare, această perioadă este numită epoca paralelelor simbolice.
B. În timpul perioadei de două mii de ani de la Avraam la Isus, fundamentul pentru Mesia a fost restaurat prin îndeplinirea condiţiilor paralele de răscumpărare de tip imagine. Prin urmare, această perioadă este numită epoca paralelelor în imagine.
C. În timpul perioadei de două mii de ani de la Isus la a Doua Venire, fundamentul pentru Mesia a fost restaurat prin îndeplinirea condiţiilor paralele de răscumpărare de tip substanţial. Prin urmare, această perioadă este numită epoca paralelelor substanţiale.