Secţiunea 3. Unificarea religiilor prin intermediul învierii prin revenire

3.1 Unificarea Creştinătăţii prin intermediul învierii prin revenire

În momentul celei de a Doua Venirii, toate spiritele vieţii care sălăşluiesc în Paradis coboară asupra oamenilor de pe pământ, care, prin credinţa în Dumnezeu şi slujirea Lui, pot atinge nivelul spiritului divin. Prin colaborarea cu aceşti oameni întru împlinirea voinţei Domnului pentru providenţa de restaurare, spiritele pot împărtăşi acelaşi beneficiu şi pot intra în împărăţia cerurilor (cf. Învierea 2.3.2.2). În acelaşi fel, toate spiritele vor coborî din Paradis în acea zi şi vor ajuta credincioşii de pe pământ.

Cu toate că timpul întâlnirii poate varia în funcţie de credinţa individuală, natura înnăscută şi realizările strămoşilor lui în providenţă, fiecare dintre credincioşi va fi călăuzit, mai devreme sau mai târziu, de către spiritele din Paradis pentru a merge în faţa lui Hristos în momentul celei de a Doua Veniri, şi a-şi devota viaţa voii lui Dumnezeu. Din acest motiv creştinătatea este menită să se unifice.

3.2 Unificarea tuturor celorlalte religii prin intermediul învierii prin revenire

Aşa cum am explicat mai devreme, toate religiile care au căutat acelaşi ultim ţel, se adună treptat într-o unică sferă culturală, bazată pe idealurile creştine (cf. Eshatologia). Creştinătatea nu există pentru sine, ci are scopul final de a împlini ţelurile tuturor celorlalte religii din istoria umanităţii. Hristos, în momentul celei de a Doua Veniri, care este menit să apară ca centru al creştinătăţii, este întruchiparea lui Maitreya Buda care trebuie să se întoarcă potrivit învăţăturilor budiste, Omul Adevărat, care este aşteptat în tradiţia religioasă chinezească şi Chongdoryong aşteptat de mulţi dintre coreeni. El reprezintă persoana centrală a cărei venire este, de asemenea, aşteptată şi de alte religii.

În consecinţă, în momentul celei de a Doua Veniri a lui Hristos, toate spiritele care în timpul vieţii lor au crezut în religii, altele decât cea creştină, se vor întoarce pe Pământ, asemenea spiritelor din Paradis, pentru a fi renăscute, însă timpul reîntoarcerii lor va depinde de poziţia lor spirituală. Aceste spirite trebuie să călăuzească credincioşii de pe pământ, care aparţin religiei lor, către Hristos la cea de a Doua Venire şi să le ajute să creadă şi să îl slujească în lucrarea sa de împlinire a voinţei Domnului. Putem găsi un exemplu similar în momentul Primei Veniri: cei trei magi de la Răsărit, care reprezentau zoroastrismul, au venit în căutarea lui Isus şi l-au venerat, la naşterea sa (Mat. 2:1-12). În mod corespunzător, toate religiile vor fi unificate, în final, în jurul creştinismului renăscut.

3.3 Unificarea persoanelor nereligioase cu ajutorul învierii prin revenire

Spiritele care, în timpul vieţii lor, duc o viaţă exemplară dar nu cred în nici una dintre religii se vor întoarce la rândul lor pe pământ la timpul potrivit, pentru a primi beneficiul învierii prin revenire. Ele vor călăuzi oamenii exemplari spre Hristos, ajutându-i să creadă şi să îl slujească pe Isus în lucrarea lui de împlinire a voinţei Domnului.

Scopul ultim al providenţei lui Dumnezeu de restaurare este de a salva întreaga umanitate. Prin urmare, Dumnezeu intenţionează să abolească complet iadul, după ce va trece perioada necesară de timp pentru ca fiecare individ să îşi răscumpere păcatele. Dacă iadul ar rămâne pentru eternitate în lumea în care idealul lui Dumnezeu al binelui este împlinit, aceasta ar contrazice perfecţiunea lui Dumnezeu, idealul Său, şi providenţa Sa de restaurare.

Chiar şi părinţii decăzuţi nu pot simţi bucurie când unul dintre copiii lor este nefericit. Oare acest lucru nu este şi mai adevărat în cazul lui Dumnezeu, Părintele nostru Ceresc? Stă scris: „Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa…, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toţi să vină la pocăinţă.” (II Pet. 3:9). La fel, iadul nu poate rămâne pentru eternitate. În lumea ideală, care constituie împlinirea celei mai adânci dorinţe a lui Dumnezeu, nu va rămâne nici o mărturie a iadului. În timpul ultimelor zile, atunci când va veni timpul, spiritele malefice vor coborî asupra oamenilor răi de pe pământ aflaţi la acelaşi nivel spiritual şi îi vor ajuta să împlinească voinţa lui Dumnezeu. Cu adevărat, chiar şi demonii au mărturisit despre Isus că este fiul lui Dumnezeu (Mat. 8:29). Luând parte la aceste variate providenţe în decursul unei perioade de timp îndelungate, toţi oamenii se vor apropia treptat de scopul lumii ideale a lui Dumnezeu.