Învierea
Învierea
- Dacă ar fi să credem în mod literal profeţiile Sfintei Scripturi, ar trebui să ne aşteptăm ca în momentul în care Isus va veni din nou, sfinţii să învie în carne şi oase.
- Corpurile lor, îngropate în pământ şi descompuse complet, vor fi complet redate stării lor originare (I Tes. 4:16, Mat. 27:52).
- Totuşi, datorită nivelului cunoştinţelor din timpurile moderne, aceste profeţii par iraţionale.
- Acest lucru aduce o mare confuzie asupra credinţei creştine.
- Prin urmare, este foarte important ca noi să elucidăm adevăratul sens al învierii.
Învierea
- Învierea înseamnă revenirea la viaţă. A reveni la viaţă implică faptul de a fi mai întâi mort.
- Pentru a sonda înţelesul învierii, trebuie clarificate mai întâi conceptele biblice asupra vieţii şi a morţii.
- Atunci când un ucenic l-a întrebat pe Isus dacă ar putea merge acasă să îşi îngroape tatăl care murise, Isus a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor” (Luc. 9:60).
- Din aceste cuvinte ale lui Isus este clar că Biblia conţine două concepte diferite despre viaţă şi moarte.
- În primul concept, „moartea” înseamnă sfârşitul vieţii fizice, aşa cum era şi în cazul morţii tatălui discipolului, care trebuia înmormântat.
- „Viaţa” în acest sens înseamnă starea în care eul fizic îşi întreţine funcţiile fiziologice.
- Cel de al doilea concept despre viaţă şi moarte îi priveşte pe acei oameni care trăiesc, şi care s-au adunat să îl îngroape pe cel mort, oamenii pe care Isus îi numeşte „morţi”.
- Moartea reprezintă părăsirea centrului iubirii lui Dumnezeu şi căderea în domnia lui Satan.
- Conceptul corespunzător al vieţii se referă la starea de viaţă potrivit voinţei lui Dumnezeu, în sfera stăpânirii iubirii infinite a Domnului.
- Dumnezeu a creat fiinţele umane pentru a îmbătrâni şi a se întoarce în ţărână.
- Moartea fizică le-a fost hărăzită oamenilor indiferent dacă ei decad sau nu.
- Numai eul spiritual intră apoi dezbrăcat în lumea spiritelor şi trăieşte acolo veşnic.
- Putem concluziona că moartea cauzată de cădere nu înseamnă sfârşitul vieţii fizice, ci, mai degrabă, coborârea din sfera stăpânirii binelui, a lui Dumnezeu, în sfera stăpânirii răului, a lui Satan, prin mâncarea din fruct.
- Învierea poate fi definită ca procesul de reîntoarcere la viaţă din starea de moarte cauzată de cădere,
- reîntoarcere de la stăpânirea lui Satan la stăpânirea directă a lui Dumnezeu, prin intermediul providenţei de restaurare.
- În mod corespunzător, atunci când ne pocăim pentru păcatele noastre şi ne ridicăm la o stare mai mare de bunătate, noi înviem în aceeaşi măsură.
- Adam şi Eva au murit atunci când au mâncat din fructul pomului cunoştinţei binelui şi răului.
- Cu toate acestea, nu a avut loc nici o schimbare exterioară semnificativă.
- Cel mult au existat schimbări temporare pe chipul lor, datorate anxietăţii şi fricii care i-a cuprins în urma căderii.
- În mod asemănător, nu trebuie să ne aşteptăm la nici o schimbare exterioară semnificativă la oamenii decăzuţi în momentul în care ei învie la starea anterioară căderii.
- Isus a fost cu adevărat un om care a împlinit scopul creaţiei. Cu toate acestea, dacă judecăm după aspectul exterior, Isus nu se deosebea în mod evident de oamenii obişnuiţi.
- Schimbările pe care persoana le trăieşte atunci când învie şi intră în stăpânirea lui Dumnezeu au loc în inima şi în sufletul ei.
- Aceste schimbări interioare purifică la fel şi trupul, transformându-l dintr-un refugiu al lui Satan într-un templu al lui Dumnezeu.
Providenţa învierii
- Providenţa învierii înseamnă providenţa de restaurare şi, astfel, lucrarea de recreare a lui Dumnezeu.
- Astfel, providenţa învierii este realizată în acord cu Principiul creaţiei, în modul următor.
- Mai întâi, meritul epocii a crescut proporţional cu fundamentul inimii aşezat de profeţii, înţelepţii şi oamenii drepţi care au fost înaintea noastră, iar generaţiile următoare beneficiază de meritul epocii.
- În al doilea rând, potrivit Principiului creaţiei, a fost responsabilitatea lui Dumnezeu de a crea fiinţele umane şi a le dărui Cuvântul Său, în timp ce partea de responsabilitate a oamenilor consta în a atinge perfecţiunea şi a trăi în concordanţă cu acesta.
- În al treilea rând, învierea spiritului poate avea loc numai prin intermediul vieţii pe pământ.
- În al patrulea rând, providenţa învierii urmează să fie realizată trecând prin cele trei etape ordonate, manifestate ca trei perioade în providenţa de restaurare.
- Cei 2000 de ani de la Adam la Avraam pot fi numiţi fundamentul pentru înviere.
- Cei 2000 de ani de la Avraam la Isus pot fi numiţi epoca providenţei stadiului de formare al învierii (epoca justificării prin lucrări).
- Oamenii din această perioadă, care au practicat Legea în cursul vieţii lor zilnice, au înviat în spirit către stadiul de formare şi au devenit spirite formă.
- După moarte, cei care au atins nivelul spiritelor formă în timp ce erau pe pământ au intrat şi sălăşluiesc în stadiul de spirit formă în lumea spirituală.
- Cei 2000 de ani de la Isus la Hristos la a Doua Venire pot fi numiţi epoca providenţei învierii la stadiul de creştere (epoca justificării prin credinţă).
- Oamenii care trăiau în timpul acestei epoci puteau fi înviaţi în spirit prin credinţa în Sfânta Scriptură în timpul vieţii lor pământeşti. Fiind înviaţi la stadiul de creştere, ei puteau deveni spirite ale vieţii.
- După moarte, cei care au devenit spirite ale vieţii în timp ce se aflau pe pământ, intră şi trăiesc în Paradis, nivelul spiritelor vieţii în lumea spirituală.
- Era în care oamenii urmează să împlinească providenţa învierii se numeşte epoca providenţei învierii la stadiul desăvârşirii (epoca justificării prin slujire).
- Crezând în Dumnezeu, slujindu-L, şi dedicându-se lucrării Lui, oamenii acestei epoci urmează să fie în întregime înviaţi atât spiritual, cât şi fizic, să devină spirite divine şi să trăiască în Împărăţia Cerurilor pe pământ.
- Când îşi vor lepăda trupul, ei vor intra ca spirite şi vor sălăşlui în Împărăţia Cerurilor în ceruri, care reprezintă nivelul spiritelor divine în lumea spirituală.
- Spiritele nu se pot dezvolta şi nu pot fi renăscute în lipsa sinelui fizic.
- În consecinţă, spiritele oamenilor care au murit înainte de a putea atinge perfecţiunea în timpul vieţii lor,
- pot fi renăscute numai prin întoarcerea pe pământ şi împlinirea îndatoririlor lor neterminate, prin intermediul cooperării cu oamenii de pe pământ.
- Noi numim acest proces învierea prin revenire.
- Atunci când oamenii devin receptivi la spirite prin intermediul rugăciunilor sau al altor activităţi spirituale, spiritele coboară asupra lor pentru a forma o bază comună cu eul lor spiritual şi lucrează împreună.
- După venirea lui Isus, spiritele formă din perioada Vechiului Testament s-au întors toate pe pământ şi au ajutat oamenii credincioşi de pe pământ să atingă nivelul spiritului vieţii.
- Prin aceasta, ei au primit aceeaşi răsplată: mai precis, ei au devenit spirite ale vieţii şi au intrat în Paradis.
- Numim această providenţă etapa de creştere a învierii prin revenire.
- După cea de a Doua Venire, spiritele vieţii din perioada Noului Testament se vor reîntoarce toate pe pământ pentru a-i ajuta pe credincioşi să creadă în Hristos la a Doua Venire şi să-l slujească.
- Ajutându-i pe oamenii de pe pământ să atingă nivelul de spirite divine, ei vor primi aceeaşi răsplată şi vor deveni la rândul lor spirite divine.
- Când sfinţii de pe pământ vor intra în cealaltă lume şi vor trece în Împărăţia Cerurilor din ceruri, spiritele care s-au reîntors vor intra şi ele în Împărăţia Cerurilor.
- Această providenţă este numită învierea prin revenire la etapa de desăvârşire.
- Există câteva clase de spirite care sălăşluiesc în afara Paradisului; fiecare dintre ele are o cale de a obţine învierea prin revenire.
- Un spirit care în timpul vieţii sale a crezut în religii altele decât cea creştină caută un partener din rândul oamenilor de pe pământ aparţinând religiei în care a crezut.
- Un spirit coboară la o persoană pe care o alege şi o călăuzeşte. Atunci când ajută acea persoană să împlinească scopul providenţei de restaurare, împreună primesc acelaşi beneficiu.
- Spiritele bune, care au trăit o viaţă conştiincioasă, chiar dacă nu au crezut într-o anumită religie, coboară asupra oamenilor buni de pe pământ şi cooperează cu ei.
- În cadrul acestui proces, spiritele primesc acelaşi beneficiu ca şi oamenii pe care i-au ajutat.
- Pentru ca spiritele malefice să primească răsplata învierii prin revenire,
- lucrările lor trebuie să aibă efectul pedepsirii oamenilor, pentru a-i ajuta să creeze condiţiile necesare răscumpărării eşecurilor lor, care au zădărnicit eforturile lui Dumnezeu de a-i purifica de păcatele lor.
- Spiritele care nu şi-au putut împlini misiunea în timpul vieţii trebuie să se întoarcă la oamenii de pe pământ care împărtăşesc acelaşi fel de misiune pe care acestea au avut-o în timpul vieţii.
- Atunci când un spirit ajută o persoană de pe pământ să împlinească voinţa Domnului, acea persoană va împlini nu numai misiunea sa, ci şi misiunea spiritului care l-a ajutat.
- Astfel, din punctul de vedere al misiunii, eul fizic al persoanei serveşte în paralel şi ca sine fizic pentru spirit.
- Într-un anumit sens, el reprezintă cea de a doua venire a spiritului; astfel, el poate uneori să fie numit după numele spiritului
- şi poate părea ca fiind reîncarnarea acelui spirit.
Unificarea religiilor prin intermediul învierii prin revenire
- În momentul celei de a Doua Veniri, toate spiritele vor coborî din Paradis şi vor ajuta credincioşii de pe pământ.
- Mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre credincioşi va fi călăuzit de către spiritele din Paradis pentru a merge în faţa lui Hristos în momentul celei de a Doua Veniri şi a-şi devota viaţa voii lui Dumnezeu.
- Din acest motiv creştinătatea este menită să se unifice.
- În momentul celei de a Doua Veniri a lui Hristos, toate spiritele care în timpul vieţii lor au crezut în religii, altele decât cea creştină, se vor întoarce pe Pământ, asemenea spiritelor din Paradis, pentru a fi renăscute.
- Aceste spirite trebuie să călăuzească credincioşii de pe pământ, care aparţin religiei lor, către Hristos la cea de a Doua Venire şi să le ajute să creadă şi să îl slujească în lucrarea sa de împlinire a voinţei Domnului.
- Toate religiile vor fi unificate, în final, în jurul creştinismului renăscut.
- Spiritele care, în timpul vieţii lor, duc o viaţă exemplară dar nu cred în nici una dintre religii se vor întoarce la rândul lor pe pământ la timpul potrivit, pentru a primi beneficiul învierii prin revenire.
- Ele vor călăuzi oamenii exemplari de pe pământ spre Hristos la a Doua Venire, ajutându-i să îl slujească în lucrarea lui de împlinire a voinţei Domnului.