Predestinarea
Predestinarea
- Controversele teologice privind predestinarea au provocat o mare confuzie în vieţile religioase ale multor oameni.
- În Biblie găsim numeroase pasaje a căror interpretare presupune că totul în viaţa unui om –
- prosperitate şi declin,
- fericire şi nenorocire,
- salvare şi condamnare,
- precum şi înflorirea şi căderea naţiunilor – se petrec exact după cum este predestinat de către Dumnezeu.
- Însă, putem găsi, de asemenea, în Biblie destule dovezi pentru a combate doctrina predestinării absolute.
- În Biblie există numeroase pasaje pentru a argumenta oricare din aceste două doctrine opuse.
Predestinarea voinţei lui Dumnezeu
- Înainte de a discuta predestinarea Voinţei lui Dumnezeu, să examinăm mai întâi ce reprezintă această Voinţă.
- Dumnezeu nu a putut să-şi îndeplinească scopul creaţiei din cauza căderii oamenilor.
- Prin urmare, Voinţa lui Dumnezeu în realizarea providenţei Sale pentru omenirea decăzută rămâne aceeaşi: să îndeplinească scopul creaţiei.
- În acest sens, Voinţa lui Dumnezeu constă în realizarea restaurării.
- Dumnezeu este o Fiinţă absolută, unică, eternă şi neschimbătoare.
- De aceea, scopul creaţiei Sale trebuie să fie, la rândul lui, absolut, unic, etern şi neschimbător.
- În mod asemănător, Voinţa Sa în privinţa providenţei de restaurare, ţinta căreia este împlinirea scopului creaţiei,
- trebuie la fel să fie absolută, unică şi neschimbătoare.
- De aici rezultă că predestinarea Voinţei lui Dumnezeu, privitor la aceea că scopul creaţiei va fi împlinit într-o bună zi, trebuie, de asemenea, să fie absolută.
Predestinarea modului de îndeplinire a voinţei lui Dumnezeu
- Cu toate că Voinţa lui Dumnezeu de a realiza scopul creaţiei Sale prin providenţa de restaurare este absolută şi dincolo de influenţa omului,
- împlinirea ei necesită îndeplinirea de către om a părţii sale de responsabilitate.
- Iniţial, scopul lui Dumnezeu pentru creaţie trebuia să fie împlinit prin Adam şi Eva doar atunci când ei ar fi îndeplinit responsabilitatea ce le-a fost dată şi s-ar fi abţinut să mănânce din fructul pomului cunoştinţei binelui şi răului.
- Astfel, în providenţa de restaurare Voinţa lui Dumnezeu este împlinită doar atunci când figura centrală responsabilă de o anumită misiune îşi îndeplineşte partea de responsabilitate.
- În ce măsură predestinează Dumnezeu desfăşurarea evenimentelor în cadrul providenţei?
- Cu toate că Voinţa lui Dumnezeu de a realiza scopul providenţei de restaurare este absolută,
- procesul de îndeplinire a acestei voinţe este predestinat în mod condiţional
- şi este posibil doar atunci când se adaugă cele cinci procente de responsabilitate a figurii centrale
- la cele nouăzeci şi cinci de procente ale responsabilităţii lui Dumnezeu.
Predestinarea cu privire la oameni
- Adam şi Eva trebuiau să devină strămoşii buni ai omenirii,
- cu condiţia că îşi îndeplineau responsabilitatea şi urmau porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din fruct.
- Prin urmare, Dumnezeu nu a predestinat în mod absolut că ei vor deveni strămoşii noştri buni.
- Acelaşi lucru se referă şi la oamenii decăzuţi:
- ei pot deveni ideali, precum a predestinat Dumnezeu,
- doar atunci când îşi îndeplinesc responsabilitatea.
- În ce măsură determină Dumnezeu soarta unui individ?
- Împlinirea Voinţei lui Dumnezeu prin intermediul unui individ necesită în mod absolut îndeplinirea de către acesta a responsabilităţii sale.
- Deci, chiar dacă Dumnezeu predestinează pe cineva pentru o anume misiune,
- cele nouăzeci şi cinci de procente ale responsabilităţii lui Dumnezeu şi cele cinci procente ale responsabilităţii acelei persoane trebuie realizate împreună,
- pentru ca persoana să încheie misiunea care i-a fost dată şi să împlinească Voinţa lui Dumnezeu.
- Dacă omul nu-şi îndeplineşte responsabilitatea, el nu poate deveni aşa cum i-a predestinat să fie Dumnezeu.
- Să examinăm mai departe cum predestinează Dumnezeu figurile centrale în providenţa de restaurare.
- Scopul providenţei lui Dumnezeu pentru restaurare este acela de a restaura lumea decăzută total făcând din ea lumea originară pe care Dumnezeu a gândit-o la început.
- Prin urmare, cu toate că timpul salvării poate fi diferit, tuturor oamenilor decăzuţi le este predestinată salvarea. (II Pet. 3:9)
- Însă, asemenea procesului de creare a lumii,
- providenţa lui Dumnezeu pentru salvare - lucrarea de recreare - nu poate fi realizată într-o clipă.
- Ea începe dintr-un anumit punct şi treptat se extinde până când acoperă totul.
- Astfel, în providenţa de salvare,
- Dumnezeu mai întâi predestinează o persoană pentru a fi figură centrală şi apoi o cheamă la o anumită misiune.
- Ce calificări trebuie să posede omul pentru a merita o astfel de chemare?
- Înainte de toate, figura centrală trebuie să se nască din rândul poporului ales.
- Apoi, chiar şi în rândul poporului ales, el trebuie să provină dintr-o descendenţă cu multe realizări bune.
- Printre urmaşii acestui neam deosebit, el trebuie să fie înzestrat cu caracterul necesar.
- Printre acei cu caracterul necesar, el trebuie să-şi dezvolte calităţile corespunzătoare de la o vârstă fragedă.
- În final, din rândul celor care corespund acestor calităţi, Dumnezeu îl alege mai întâi pe acel care trăieşte în timpul şi în locul cel mai potrivit pentru îndeplinirea planului Său.
Elucidarea versetelor biblice care susţin doctrina predestinării absolute
- Romani 8:29-30 spune: „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte... şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.”
- Dumnezeu predestinează pe aceia pe care îi „cunoaşte”; apoi îi cheamă pentru a îndeplini scopul providenţei.
- A chema un om este responsabilitatea lui Dumnezeu, însă doar aceasta nu-l îndreptăţeşte în faţa lui Dumnezeu şi nu-l proslăveşte.
- Doar atunci când, fiind chemat de Dumnezeu, omul îşi îndeplineşte responsabilitatea,
- el este îndreptăţit şi apoi proslăvit.
- Predestinarea lui Dumnezeu cu referire la proslăvirea omului depinde astfel de îndeplinirea de către acesta a părţii sale de responsabilitate.
- Deoarece versetul biblic nu menţionează porţiunea de responsabilitate umană, oamenii îl pot interpreta greşit, crezând că totul este determinat exclusiv de predestinarea absolută a lui Dumnezeu.
- Doctrina predestinării absolute expusă de John Calvin
- a fost şi continuă să fie împărtăşită de mulţi oameni.
- Ei susţineau o astfel de doctrină, deoarece credeau în mod greşit că îndeplinirea Voinţei lui Dumnezeu depinde numai de puterea şi munca Lui.
- Ei nu au cunoscut adevărata legătură dintre partea de responsabilitate a lui Dumnezeu şi cea a omului în îndeplinirea scopului providenţei de restaurare.