Mesia: Venirea sa şi scopul Celei de-a Doua Veniri
Mesia: Venirea sa şi scopul Celei de-a Doua Veniri
- Cuvântul Mesia înseamnă în limba ebraică „cel uns”, semnificând descendenţa regească.
- Poporul ales al lui Israel credea în Cuvântul lui Dumnezeu revelat prin intermediul profeţilor, care le-au promis că Dumnezeu le va trimite un rege şi salvator.
- În aceasta consta aşteptarea lor mesianică.
- Dumnezeu l-a trimis pe Mesia în persoana lui Isus Hristos. „Hristos” este cuvântul grec care îl desemnează pe Mesia.
- Mesia vine să împlinească scopul lucrării Domnului de salvare a oamenilor.
Salvarea prin intermediul crucii
- Isus a venit ca Mesia pentru a împlini salvarea umanităţii; el urma să realizeze scopul providenţei de restaurare.
- Isus trebuia să stabilească Împărăţia Cerurilor mai întâi pe pământ.
- A împlinit oare crucificarea lui Isus, cea care ne-a adus iertarea păcatelor, scopul providenţei de restaurare?
- Dacă da, ar trebui să ne aşteptăm ca cei care cred în Isus cu devotament să îşi fi restaurat natura originară şi să fi construit Împărăţia Cerurilor pe pământ.
- Însă, în întreaga istorie a creştinismului, nu a existat nici o persoană, oricât de devotată Domnului ar fi fost, care să-şi fi trăit viaţa în unitate indisolubilă cu Dumnezeu.
- Nu a existat nici un credincios care să nu fi avut nevoie de mântuire sau de o viaţă de rugăciune înflăcărată şi devoţiune.
- În plus, nici un părinte creştin, oricât de devotat credinţei ar fi fost, nu a dat naştere unui copil lipsit de păcatul originar.
- Părinţii creştini continuă să transmită copiilor lor păcatul originar.
- Această analiză a vieţii creştine ne învaţă că graţia mântuirii prin intermediul crucii nici nu a dezrădăcinat păcatul nostru originar, şi nici nu ne-a redat natura originară în întregime.
- Având în vedere cuvintele şi faptele discipolilor,
- providenţa lui Dumnezeu,
- precum şi cuvintele şi faptele lui Isus însuşi, ajungem la concluzia că
- moartea lui Isus pe cruce nu a fost cea mai dorită voinţă a lui Dumnezeu.
- În decursul a câtorva generaţii după moartea lui Isus pe cruce, poporul Israel a fost împrăştiat pe întregul pământ, suferind opresiuni şi persecuţii.
- În plus, nu numai evreii, dar şi mulţi alţi creştini evlavioşi au dus crucea ca partea lor cauzată de păcatul colectiv de a-l fi răstignit pe Isus.
- Ce s-ar fi întâmplat dacă Isus nu ar fi fost răstignit?
- Isus ar fi realizat atât salvarea spirituală, cât şi pe cea fizică.
- El ar fi stabilit cu siguranţă eterna şi indestructibila Împărăţie a Cerurilor pe pământ.
- Cu toate acestea, Isus a pus bazele pentru salvarea spirituală prin asigurarea fundamentului victorios pentru învierea sa,
- prin salvarea cu preţul sângelui său pe cruce.
- Ca rezultat, din momentul învierii sale, toţi credincioşii au primit privilegiul salvării spirituale, dar nu şi pe cel al salvării fizice.
- Pentru a desăvârşi lucrarea salvării spirituale şi fizice, Isus trebuie să vină din nou pe pământ.
- Am putea să credem că Biblia conţine numai profeţii care prevestesc suferinţa lui Isus. Cu toate acestea, când citim Biblia, cunoscând Principiul, ne dăm seama că există şi alte profeţii care spun contrarul.
- Aşa cum a prevestit Isaia (Is. 9, 11, 60) şi aşa cum i-a anunţat şi îngerul Mariei (Luc. 1:31-33), a fost prevestit că Isus va deveni regele evreilor în timpul vieţii sale şi va fonda un regat etern pe pământ.
- Să examinăm de ce Dumnezeu a dat două tipuri contradictorii de profeţii cu privire la Isus.
- Oamenii au partea lor de responsabilitate.
- Ei pot fie să o împlinească potrivit voinţei Domnului, sau să dea greş împotriva voinţei Lui.
- Natura roadelor pe care ei le poartă depinde de gradul în care îşi împlinesc porţiunea de răspundere.
- Din acest motiv, Dumnezeu a dat două feluri de profeţii cu privire la împlinirea voinţei Lui.
- Spre exemplu, atunci când Petru l-a auzit pe Isus prezicând răstignirea inevitabilă şi a încercat să îl convingă de contrar, Isus l-a mustrat, spunând: „Mergi înapoia Mea, satano!” (Mat. 16:23).
- Până în acel moment, necredinţa oamenilor aleşi a împiedicat deja eforturile lui Isus de a împlini providenţa salvării, atât cea fizică, cât şi cea spirituală.
- Astfel, Isus era ferm hotărât să-şi accepte soarta de a fi crucificat (Luc. 9:31), drept condiţie de răscumpărare pentru a deschide măcar calea către salvarea spirituală a umanităţii.
- Încercarea lui Petru de a-l convinge altfel l-ar fi putut împiedica pe Isus de la crearea posibilităţii salvării spirituale prin intermediul crucii. Isus l-a mustrat tocmai din acest motiv.
- Un al doilea exemplu sunt cuvintele lui Isus pe cruce: „Săvârşitu-s-a” (Ioan 19:30).
- Isus nu a rostit aceste cuvinte pentru a spune că prin intermediul crucificării a realizat în întregime providenţa salvării.
- După ce a realizat că necredinţa oamenilor era de neschimbat, a ales calea crucii pentru a pune bazele salvării spirituale, lăsând neîmplinită sarcina atingerii salvării fizice până în timpul Celei de-a Doua Veniri.
- Prin cuvintele: „Săvârşitu-s-a” Isus subînţelegea că el a terminat de pus bazele salvării spirituale. În acel moment ea devenise scopul alternativ al providenţei.
Cea de-a doua venire a lui Ilie şi Ioan Botezătorul
- Profetul Maleahi a prevestit că Ilie va veni din nou înaintea lui Mesia (Mal. 4:5).
- Isus a declarat că venirea prezisă a lui Ilie s-a împlinit prin Ioan Botezătorul (Mat. 11:14; 17:13).
- Deoarece discipolii aveau deja credinţa că Isus este Mesia, ei au acceptat mărturia lui că Ioan Botezătorul este Ilie.
- Însă cum era posibil ca ceilalţi evrei, care nu îl cunoşteau pe Isus, să accepte această afirmaţie controversată?
- Isus a mărturisit că Ioan Botezătorul era chiar Ilie (Mat. 11:14).
- Ioan Botezătorul, pe de altă parte, a negat categoric acest lucru.
- În acele timpuri, poporul evreu l-a crezut mai degrabă pe Ioan Botezătorul decât pe Isus.
- Astfel, ei au considerat cuvintele lui Isus ca fiind o uneltire împletită cu revendicarea sa suspectă de a fi Mesia.
- Drept urmare, Isus a fost condamnat drept un impostor.
- Mulţi dintre liderii evreilor şi dintre oamenii din timpul lui Isus aveau un deosebit respect pentru Ioan Botezătorul.
- Unii dintre ei credeau chiar că el este Mesia.
- Dacă Ioan ar fi anunţat că el este Ilie, aşa cum mărturisise Isus, atunci cei care îl aşteptau cu nerăbdare pe Mesia ar fi crezut cu uşurinţă mărturisirea lui Ioan şi s-ar fi alăturat lui Isus.
- Însă ignoranţa lui Ioan în faţa providenţei lui Dumnezeu, care l-a făcut să insiste asupra faptului că nu el este Ilie, a devenit principalul motiv pentru care poporul evreu nu s-a alăturat lui Isus.
- Ioan Botezătorul trebuia să moştenească şi să ducă la bun sfârşit misiunea pe care Ilie a lăsat-o neterminată pe pământ.
- Aşa cum stă scris în Biblie, el s-a născut cu misiunea de a merge înaintea Domnului,
- „cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor; ca să gătească Domnului un popor pregătit.” (Luc. 1:17).
- Astfel, în termenii misiunii sale, Ioan era cea de-a doua venire a lui Ilie.
- Până în zilele noastre nimeni nu a dezvăluit acest secret ceresc al eşecului lui Ioan Botezătorul,
- deoarece până acum am citit Biblia cu credinţa fermă că Ioan Botezătorul a fost un mare profet.
- Ar trebui să renunţăm la atitudinea conservatoare asupra credinţei, ce ne face să fim temători în a chestiona credinţele convenţionale şi doctrinele tradiţionale.