Căderea în păcat
Căderea în păcat
- Toţi oamenii posedă sufletul originar, care tinde să alunge răul şi să urmărească binele.
- Cu toate acestea, toţi oamenii, fără să-şi dea seama, sunt conduşi de forţele răului, lăsând la o parte binele dorit de sufletul originar şi săvârşind fapte rele pe care nu doresc să le săvârşească.
- În creştinism stăpânul acestei forţe a răului este numit Satan.
- Omul nu a putut lichida această influenţă a răului din motiv că nu cunoaşte identitatea lui Satan şi modul în care acesta a apărut.
- Pentru a clarifica problemele sus-numite, trebuie să cunoaştem detaliat despre căderea în păcat.
Rădăcina păcatului
- Până acum nimeni nu a fost capabil să dezvăluie care este rădăcina păcatului.
- Doar Creştinii cred, în baza Bibliei, într-un mod vag, că rădăcina păcatului a devenit acţiunea strămoşilor omenirii – Adam şi Eva – de a mânca fructul din pomul cunoştinţei binelui şi răului.
- Unii credincioşi cred întocmai precum este scris, că fructul din pomul cunoştinţei binelui şi răului reprezintă fructul unui pom.
- Multe lucruri importante în Biblie sunt scrise sub formă de simboluri sau pilde.
- Pentru a afla ce reprezintă fructul pomului cunoştinţei binelui şi răului, să analizăm mai întâi pomul vieţii care se afla lângă pomul cunoştinţei binelui şi răului.
- Pomul vieţii simbolizează omul care a realizat idealul creaţiei.
- Astfel, pomul vieţii îl simbolizează pe Adam desăvârşit.
- Pomul cunoştinţei binelui şi răului reprezenta femeia ideală – Eva desăvârşită.
- Citim în Biblie că şarpele a ispitit-o pe Eva să comită păcatul.
- Şarpele este un înger.
- Fiinţa reprezentată de şarpe a fost iniţial creată cu un scop nobil, însă mai târziu a decăzut, devenind Satan.
- Din Iuda 1:6-7 ne putem da seama că îngerul a decăzut ca urmare a unei relaţii sexuale nepermise.
- Din Fac. 3:7 ne putem da seama că organele sexuale ale lui Adam şi ale Evei reprezentau instrumentele acţiunii lor păcătoase.
- Putem deduce că actul sexual ilicit trebuie să fi implicat pe înger şi pe oameni.
- Rădăcina păcatului a constat nu în faptul că primii strămoşi ai omenirii au mâncat dintr-un fruct, dar în faptul că ei au avut o relaţie sexuală ilicită cu un înger, simbolizat printr-un şarpe.
- Ei nu au putut înmulţi descendenţa vrednică a lui Dumnezeu, ci au înmulţit descendenţa malefică a lui Satan.
- Există numeroase dovezi care ne ajută să recunoaştem că rădăcina păcatului se trage din imoralitatea sexuală.
- Păcatul originar a fost transmis prin descendenţă genealogică de la o generaţie la alta. Aceasta deoarece rădăcina păcatului a fost consolidată de o relaţie sexuală, care uneşte pe cineva prin legături de sânge.
- În plus, religiile care subliniază necesitatea purificării de păcat privesc adulterul drept un păcat cardinal şi, pentru a-l opri, propovăduiesc castitatea.
- Evreii săvârşeau actul circumciziei ca o condiţie pentru sfinţire.
- Promiscuitatea sexuală este principala cauză a decăderii numeroşilor eroi, patrioţi şi naţiuni. Chiar şi în cei mai extraordinari oameni rădăcina păcatului – dorinţa sexuală ilicită – este mereu prezentă în suflet.
- Toate celelalte rele am putea să le eradicăm stabilind coduri morale cu ajutorul religiei, implementând diverse programe educaţionale
- şi reformând sistemele socio-economice, care stimulează nelegiuirile. Însă nimeni nu este în stare să împiedice năpasta promiscuităţii sexuale.
Imboldul şi procesul căderii
- Asemeni tuturor celorlalte fiinţe, îngerii au fost creaţi de către Dumnezeu. Dumnezeu i-a creat înaintea oricărei alte creaţii.
- Dumnezeu a creat îngerii pentru a fi slujitorii Săi, care să Îl asiste în procesul creaţiei şi a materializării universului.
- Deoarece Dumnezeu ne-a creat pe noi, oamenii, ca copii ai Săi şi ne-a pus stăpâni peste toată creaţia, noi suntem meniţi să stăpânim şi asupra îngerilor.
- După crearea oamenilor, Lucifer, simţind că primeşte mai puţină dragoste decât merită, îşi dorea să capete în societatea umană aceeaşi poziţie centrală de care se bucura în lumea îngerilor: de canal al iubirii lui Dumnezeu.
- Din acest motiv el a ispitit-o pe Eva şi acesta a fost imboldul căderii spirituale.
- Lucifer, care şi-a părăsit poziţia din cauza dorinţei lui excesive, şi Eva, care îşi dorea să i se deschidă ochii ca să devină asemenea lui Dumnezeu înainte de timpul cuvenit,
- au format o bază comună şi au început acţiunea de a da şi a primi. Forţa dragostei neprincipiale, izvorâte din acţiunea lor de dare şi primire i-a condus la săvârşirea unei relaţii sexuale ilicite pe plan spiritual.
- Eva decăzută l-a sedus pe Adam, în speranţa că unindu-se cu el – soţul ei menit iniţial – ea va putea scăpa de spaimă şi va putea sta din nou în faţa lui Dumnezeu.
- Aceasta a fost motivaţia Evei care a condus-o la căderea fizică.
- Eva s-a întors la Adam şi l-a ispitit, jucând acelaşi rol pe care l-a jucat arhanghelul atunci când a ispitit-o.
- Adam i-a răspuns, creând o bază comună cu Eva, şi ei au început acţiunea de dare şi primire unul cu celălalt.
- Forţa iubirii neprincipiale generată de relaţia lor l-a făcut pe Adam să-şi abandoneze poziţia iniţială unindu-i într-o relaţie fizică ilicită de iubire sexuală.
Consecinţele căderii omului
- Păcatul este o încălcare a legii divine,
- care este comisă atunci când o persoană creează o bază comună cu Satan,
- stabilind astfel o condiţie pentru acţiunea de dare şi primire cu el.
- Păcatul poate fi clasificat în patru tipuri.
- Primul este păcatul originar.
- Acest păcat a apărut odată cu căderea fizică şi spirituală a primilor noştri strămoşi. El este imprimat în descendenţa noastră şi constituie rădăcina tuturor păcatelor.
- Cel de-al doilea este păcatul moştenit.
- Cel de-al treilea este păcatul colectiv.
- Cel de-al patrulea este păcatul individual.
- Eva a moştenit de la arhanghel toate tendinţele de încălcare a poruncilor lui Dumnezeu, atunci când acesta a legat-o cu legături de sânge prin intermediul relaţiei lor sexuale.
- Adam, la rândul lui, a căpătat aceleaşi tendinţe atunci când Eva, asumându-şi rolul arhanghelului, l-a legat cu legături de sânge prin intermediul relaţiei lor sexuale.
- Aceste tendinţe au devenit rădăcina principală a înclinaţiilor decăzute, găsite în toţi oamenii.
- Ele reprezintă caracteristicile primare ale naturii noastre decăzute.
- Principalele caracteristici ale naturii decăzute pot fi împărţite, în linii mari, în patru tipuri.
- Primul este eşecul în a se conduce de viziunea lui Dumnezeu.
- Al doilea tip este reprezentat de părăsirea poziţiei cuvenite.
- Cel de-al treilea tip este reprezentat de inversarea stăpânirii.
- Al patrulea tip constă în înmulţirea actelor nelegiuite.
Libertatea şi căderea omului
- Este imposibil ca libertatea să fi cauzat căderea omului.