Providenţa de stabilire a fundamentului pentru restaurare
Providenţa de stabilire a fundamentului pentru restaurare
Providenţa de restaurare în familia lui Adam
- Dumnezeu a început imediat providenţa Sa de restaurare a oamenilor decăzuţi prin intermediul familiei lui Adam, care trebuia să stabilească fundamentul pentru Mesia.
- Pentru ca providenţa de restaurare să fie realizată în familia lui Adam, membrii familiei lui trebuiau să facă anumite condiţii de răscumpărare pentru a restaura fundamentul credinţei şi fundamentul substanţial.
- Pe aceste două fundamente trebuia stabilit fundamentul pentru Mesia şi atunci Mesia ar fi venit în familia lui Adam.
- Pentru a restaura fundamentul credinţei prin răscumpărare, oamenii decăzuţi trebuie să stabilească un obiect al condiţiei care să înlocuiască Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru familia lui Adam acest obiect l-a constituit o ofrandă sacrificială.
- De asemenea, pentru a restaura fundamentul credinţei, trebuie să existe o figură centrală.
- S-ar putea să credem că acea figură centrală din familia lui Adam să fie însuşi Adam.
- Totuşi, nicăieri în Biblie nu găsim o mărturie a faptului că Adam a oferit un sacrificiu. În schimb, fiii lui, Cain şi Abel, l-au oferit. Din ce motiv a fost astfel?
- Dumnezeu l-a divizat simbolic pe Adam, care întruchipa atât răul, cât şi binele, dându-i doi fii, care reprezentau binele şi răul.
- Dumnezeu i-a plasat în poziţii din care fiecare avea legătură cu un singur stăpân, Dumnezeu sau Satan, şi a făcut ca ei să aducă ofrande în mod separat.
- Cain a fost ales să reprezinte răul. De aceea, el se afla într-o poziţie în care să interacţioneze cu Satan.
- Abel a fost ales să reprezinte binele. De aceea, el era în poziţia în care interacţiona cu Dumnezeu.
- Abel se afla într-o relaţie adecvată cu Dumnezeu şi a făcut ofranda într-o manieră acceptabilă de către Dumnezeu. (Evrei 11:4)
- În acest mod, Abel a stabilit cu succes fundamentul credinţei în familia lui Adam.
- Dacă Cain ar fi îndeplinit condiţia de răscumpărare pentru a-şi înlătura natura decăzută, Dumnezeu ar fi acceptat cu bucurie sacrificiul lui.
- În acest caz, fundamentul substanţial ar fi fost stabilit în familia lui Adam.
- Pentru a-şi înlătura natura decăzută, un om trebuie să îndeplinească o condiţie de răscumpărare, urmând o cale care inversează procesul prin care iniţial oamenii au căpătat natura decăzută.
- Arhanghelul a căzut pentru că nu l-a iubit pe Adam; mai degrabă, l-a invidiat pe Adam, care primea mai multă dragoste din partea lui Dumnezeu decât el.
- Aceasta a fost cauza primei caracteristici principale a naturii decăzute: a nu reuşi să priveşti din punctul de vedere al lui Dumnezeu.
- Arhanghelul a căzut, deoarece nu l-a respectat pe Adam ca mediator al lui Dumnezeu, şi nu a primit dragostea lui Dumnezeu prin el; mai curând, el a încercat să pună mâna pe poziţia lui Adam.
- Aceasta a fost cauza celei de a doua caracteristici principale a naturii decăzute: a părăsi poziţia cuvenită.
- Arhanghelul a căzut atunci când a pretins la stăpânirea asupra Evei şi a lui Adam, care, de fapt, erau stăpânii lui legitimi.
- Aceasta a fost cauza celei de a treia caracteristici principale a naturii decăzute: inversarea stăpânirii.
- Arhanghelul i-a transmis Evei voinţa sa malefică. Eva, la rândul ei, i-a transmis această voinţă malefică lui Adam şi i-a provocat căderea.
- Aceasta a fost cauza celei de a patra caracteristici principale a naturii decăzute: înmulţirea răului.
- Pentru a înlătura aceste caracteristici ale naturii decăzute:
- În primul rând, Cain, care se afla în poziţia Arhanghelului, ar fi trebuit să privească din punctul de vedere al lui Dumnezeu, iubindu-l pe Abel, care se afla în poziţia lui Adam.
- În al doilea rând, Cain ar fi trebuit să primească iubirea lui Dumnezeu prin Abel, care se afla în poziţia lui Adam, respectându-l ca pe mediatorul lui Dumnezeu.
- În al treilea rând, Cain ar fi trebuit să se supună smerit lui Abel, acceptând stăpânirea lui.
- În al patrulea rând, Cain trebuia să fie receptiv la intenţiile lui Abel, care era mai aproape de Dumnezeu, şi să înveţe Voinţa lui Dumnezeu de la el.
- Dacă Cain s-ar fi supus lui Abel şi ar fi îndeplinit astfel condiţia de răscumpărare pentru înlăturarea naturii decăzute în familia lui Adam, ei ar fi stabilit fundamentul substanţial şi ar fi restaurat fundamentul familial pentru Mesia.
- În schimb, Cain l-a ucis pe Abel. Prin omorârea lui Abel, Cain a repetat păcatul comis de Arhanghel. Adică a reprodus tocmai procesul care a dat naştere caracteristicilor primare ale naturii decăzute.
- Familia lui Adam a eşuat astfel în stabilirea fundamentului substanţial.
- În consecinţă, providenţa lui Dumnezeu pentru restaurare prin intermediul familiei lui Adam nu a putut fi realizată.
- Fundamentul credinţei este restaurat prin aducerea unei ofrande simbolice acceptabile, iar fundamentul substanţial este stabilit prin aducerea unei ofrande substanţiale acceptabile.
- Scopul aducerii ofrandei simbolice a tuturor lucrurilor este, în primul rând, de a îndeplini o condiţie de răscumpărare pentru restaurarea relaţiei originare a lumii naturale cu Dumnezeu,
- iar în al doilea rând, de a îndeplini o condiţie de răscumpărare pentru restaurarea simbolică a fiinţelor umane.
- Ofrandă substanţială înseamnă îndeplinirea condiţiei de răscumpărare pentru înlăturarea naturii decăzute. Acest lucru este esenţial pentru restaurarea adevărată a oamenilor.
- Atunci când o persoană în poziţia lui Cain onorează o persoană în poziţia lui Abel şi o plasează pe un loc superior sie ca pe o ofrandă, ei îndeplinesc condiţia de răscumpărare pentru a fi restauraţi drept copii ai binelui.
- În acelaşi timp, este recunoscută de asemenea şi ca o condiţie de răscumpărare pentru restaurarea părinţilor lor.
- Când a adus ofranda într-un mod acceptat de Dumnezeu, Abel a îndeplinit condiţia de răscumpărare pentru restaurarea fundamentului credinţei al lui Adam şi şi-a asigurat cu fermitate poziţia ca figură centrală a ofrandei substanţiale.
- Cu toate acestea, când Cain l-a ucis pe Abel, ei au eşuat în aducerea ofrandei substanţiale.
- Prin urmare, nici fundamentul substanţial, nici fundamentul pentru Mesia nu au putut fi stabilite.
- Providenţa lui Dumnezeu pentru restaurare în familia lui Adam a suferit eşec.
- În primul rând, eşecul providenţei lui Dumnezeu de restaurare în familia lui Adam ne învaţă câte ceva despre predestinarea condiţională a lui Dumnezeu cu privire la împlinirea Voinţei Lui,
- şi despre consideraţia Sa absolută pentru partea de responsabilitate a omului.
- Din momentul creaţiei Dumnezeu a predestinat că Voinţa Sa va fi împlinită în baza îndeplinirii părţii de responsabilitate a lui Dumnezeu împreună cu partea de responsabilitate a omului.
- Dumnezeu nu i-a putut instrui pe Cain şi pe Abel despre aceea cum se cuvine să facă sacrificiile lor, deoarece ţinea de partea lor de responsabilitate ca Cain să-şi aducă ofranda cu ajutorul lui Abel.
- În al doilea rând, chiar şi după ce Cain l-a ucis pe Abel, Dumnezeu a început un nou capitol al providenţei Sale educându-l pe Set în locul lui Abel.
- Aceasta ne arată că Dumnezeu a predestinat la modul absolut că Voinţa Sa va fi împlinită într-o bună zi,
- chiar dacă predestinarea Sa cu privire la oameni ca indivizi este condiţională.
- În al treilea rând, prin ofrandele lui Cain şi Abel, Dumnezeu ne învaţă că oamenii decăzuţi trebuie să caute în mod constant o persoană de tip Abel.
- Onorând-o, ascultând-o şi urmând-o, noi putem împlini Voinţa lui Dumnezeu chiar şi fără a înţelege fiecare aspect al ei.
Providenţa de restaurare în familia lui Noe
- Cain l-a ucis pe Abel, şi prin aceasta a împiedicat împlinirea providenţei de restaurare în familia lui Adam.
- Cu toate acestea, Dumnezeu a predestinat în mod absolut realizarea scopului creaţiei, iar Voinţa Lui a rămas neschimbată.
- Aşadar, pe fundamentul inimii credincioase pe care a demonstrat-o Abel faţă de Ceruri, Dumnezeu l-a ales pe Set în locul lui. (Geneza 4:25)
- Dintre urmaşii lui Set, Dumnezeu a ales familia lui Noe pentru a înlocui familia lui Adam şi a început un nou capitol în providenţa Sa.
- Este scris că Dumnezeu a judecat lumea prin potop: „Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.” (Geneza 6:13)
- Acest lucru ne arată că timpul lui Noe reprezenta Ultimele Zile.
- Familia lui Noe era responsabilă să îndeplinească condiţia de răscumpărare pentru restaurarea fundamentului credinţei,
- iar mai apoi condiţia de răscumpărare pentru restaurarea fundamentului substanţial.
- Familia lui Noe urma să restaureze prin răscumpărare fundamentul pentru Mesia, pe care familia lui Adam a eşuat să-l stabilească.
- În cadrul providenţei de restaurare prin familia lui Noe, Noe era figura centrală pentru restaurarea fundamentului credinţei.
- Dumnezeu l-a chemat pe Noe peste 10 generaţii sau 1600 de ani biblici după Adam.
- Noe era cel de al doilea strămoş al omenirii.
- Noe a lucrat 120 de ani pe munte pentru a construi arca în totală ascultare de instrucţiunile lui Dumnezeu.
- Noe a fost chemat de către Dumnezeu pe fundamentul inimii credincioase şi loiale a lui Abel.
- Noe era urmaşul lui Set, cel care fusese ales să îl înlocuiască pe Abel.
- Mai mult, Noe era un om drept în ochii lui Dumnezeu. (Geneza 6:9)
- Din aceste motive, el era calificat să aducă ofranda simbolică lui Dumnezeu.
- Obiectul condiţiei prin care Noe trebuia să restaureze fundamentul credinţei îl reprezenta arca.
- Arca era o condiţie de răscumpărare pentru restaurarea universului, care fusese pierdut în favoarea lui Satan din cauza căderii lui Adam, şi simboliza noul univers.
- După ce arca a fost finisată, Dumnezeu a judecat lumea prin potop timp de 40 de zile.
- Scopul lui a fost eliminarea umanităţii păcătoase, pentru a creşte o familie care să poată crea relaţii numai cu El.
- Construind arca ca obiect al condiţiei, exact cum intenţiona Dumnezeu, şi înfruntând judecata cu potop de 40 de zile, familia lui Noe a putut restaura prin răscumpărare fundamentul credinţei.
- Noe a restaurat cu succes prin răscumpărare fundamentul credinţei îndeplinind providenţa legată de arcă şi aducând astfel o ofrandă simbolică acceptată de Dumnezeu.
- Pe acest fundament, fiii lui Noe, Sem şi Ham, trebuiau să ocupe apoi poziţia lui Cain şi Abel.
- Dacă ei ar fi reuşit în aducerea ofrandei substanţiale îndeplinind condiţia de răscumpărare pentru înlăturarea naturii decăzute, atunci ar fi stabilit fundamentul substanţial.
- Pentru ca familia lui Noe să aducă o ofrandă substanţială potrivită, Ham, cel de al doilea fiu al lui Noe, trebuia să restaureze poziţia lui Abel, cel de al doilea fiu al lui Adam.
- În cazul familiei lui Noe, Noe, şi nu Ham, a fost cel care a adus ofranda simbolică.
- Prin urmare, pentru ca Ham să ocupe poziţia lui Abel, fiind cel care a reuşit în aducerea ofrandei simbolice, el trebuia să devină inseparabil una în inimă cu tatăl lui, Noe.
- Să studiem felul în care a lucrat Dumnezeu pentru a-l ajuta pe Ham să devină una în inimă cu Noe.
- Biblia ne relatează că atunci când şi-a văzut tatăl dormind gol în cortul său, Ham s-a ruşinat de Noe şi a provocat aceleaşi sentimente şi la fraţii lui, Sem şi Iafet.
- Până la cădere Adam şi Eva erau apropiaţi în suflet şi deschişi într-un mod inocent unul cu altul şi cu Dumnezeu; precum este scris, ei nu se ruşinau de goliciunea lor. Însă, după cădere, s-au simţit ruşinaţi de goliciunea lor.
- Atunci când s-a simţit ruşinat de goliciunea tatălui lui şi l-a acoperit, Ham a făcut o condiţie pentru ca Satan să pătrundă; prin urmare sentimentul lui şi fapta au constituit un păcat.
- În consecinţă, Ham nu a putut restaura prin răscumpărare poziţia lui Abel, din care să aducă ofranda substanţială.
- Dat fiind că Ham nu a putut stabili fundamentul substanţial,
- providenţa de restaurare în familia lui Noe s-a sfârşit cu eşec.
Providenţa de restaurare în familia lui Avraam
- În cadrul providenţei de restaurare în familia lui Avraam, figura centrală în restaurarea fundamentului credinţei era Avraam.
- Avraam trebuia să restaureze prin răscumpărare toate condiţiile care i-au fost date lui Noe, dar care au fost pierdute în favoarea lui Satan din cauza păcatului lui Ham.
- Avraam trebuia să moştenească misiunea lui Noe, astfel şi misiunea lui Adam. În această calitate el îl reprezenta pe Adam restaurat.
- La fel cum l-a binecuvântat pe Adam şi pe Noe, Dumnezeu l-a binecuvântat şi pe Avraam, ca să-l facă neam mare şi izvor de binecuvântare (Geneza 12:2).
- Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam să aducă ca ofrandă un porumbel şi o turturică, un berbec, o capră şi o juncă. (Geneza 15:9)
- Acestea reprezentau obiectele condiţiei oferite de el pentru a restaura fundamentul credinţei.
- Pentru ca să devină părinte al credinţei, Avraam trebuia să restaureze prin răscumpărare poziţia lui Noe şi a lui Adam.
- Astfel, lui Avraam i-a fost cerut să aducă obiectele pentru condiţie într-un mod acceptabil, pentru a restaura tot ceea ce trebuiau să realizeze Cain şi Abel prin sacrificiile lor,
- şi tot ce a încercat să împlinească familia lui Noe prin providenţa arcei.
- Ca condiţie pentru ofranda simbolică, Avraam a oferit trei tipuri de obiecte.
- În primul rând, un porumbel şi o turturică; în al doilea rând, o capră şi un berbec; iar în al treilea rând, o juncă.
- Aceste trei sacrificii simbolizau cosmosul,
- care a fost desăvârşit prin intermediul celor trei etape ale perioadei de dezvoltare.
- Porumbelul reprezenta etapa de formare.
- Berbecul reprezenta etapa de creştere.
- Junca reprezenta etapa de desăvârşire a providenţei.
- De ce a plasat Avraam cele trei sacrificii pe un singur altar?
- Avraam, aflat acum în poziţia lui Adam, trebuia să restaureze dintr-o dată lunga providenţă pe care Dumnezeu a condus-o prin cele trei generaţii providenţiale
- ale lui Adam (formare), Noe (creştere) şi Avraam (desăvârşire).
- Deoarece Avraam nu a tăiat porumbelul şi turturica în două, aşa cum trebuia s-o facă, păsări de pradă s-au năpustit şi au pângărit sacrificiile.
- Greşeala lui a avut efectul recunoaşterii stăpânirii lui Satan asupra ofrandei.
- Prin acest eşec al ofrandei simbolice, toate condiţiile pe care Dumnezeu intenţiona să le restaureze prin ea au fost pierdute.
- Drept consecinţă, descendenţii lui Avraam au trebuit să îndure persecuţii şi robie timp de 400 de ani în ţinuturile Egiptului.
- În consecinţă, providenţa în centru cu Avraam a fost prelungită prin cele trei generaţii ale lui Avraam, Isaac şi Iacov.
- După ce Avraam a eşuat în aducerea ofrandei simbolice, Dumnezeu i-a poruncit să îşi sacrifice unicul fiu, pe Isaac, aducându-l ardere de tot.
- În acest mod, Dumnezeu a început o nouă providenţă cu scopul de a restaura prin răscumpărare eşecul lui Avraam.
- Potrivit principiului predestinării, atunci când cineva nu reuşeşte să îşi îndeplinească responsabilitatea, Dumnezeu nu mai lucrează prin el o a doua oară.
- Atunci de ce a lucrat Dumnezeu prin Avraam din nou, atunci când i-a cerut acestuia să îl aducă drept ofrandă pe Isaac?
- În primul rând, numărul trei reprezintă desăvârşirea.
- Dat fiind că providenţa de stabilire a fundamentului pentru Mesia în familia lui Avraam reprezenta cea de-a treia providenţă, Principiul lui Dumnezeu cerea ca de această dată ea să fie desăvârşită.
- În al doilea rând, Satan îi atacase atât pe Adam cât şi pe fiul său, Cain, pângărind familia în decursul a două generaţii.
- Prin urmare, potrivit principiului restaurării prin răscumpărare, Dumnezeu a putut lucra pentru a-l lua înapoi pe Avraam şi pe fiul său, Isaac, în decursul a două generaţii.
- În al treilea rând, chiar dacă Avraam a eşuat, Dumnezeu l-a putut ridica şi i-a dat încă o şansă de a aduce o ofrandă pe baza meritului acumulat al inimilor credincioase ale lui Abel şi Noe.
- În ce mod l-a adus Avraam pe Isaac ca ofrandă?
- Şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer
- şi a zis: "Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu..." (Geneza 22:9-12)
- Zelul lui Avraam pentru a face Voia Domnului şi acţiunile lui ferme, înfăptuite cu absolută credinţă, ascultare şi loialitate
- l-au ridicat în poziţia în care el deja l-ar fi ucis pe Isaac. De aceea, el l-a separat în întregime pe Isaac de Satan.
- Deoarece Avraam l-a adus cu succes ofrandă pe Isaac, providenţa de restaurare în familia lui Avraam a putut fi continuată de Isaac.
- Prin succesul ofrandei lui Isaac, Avraam şi Isaac au atins o unitate inseparabilă în devotamentul lor faţă de Voinţa lui Dumnezeu.
- După ce misiunea divină a trecut de la Avraam la Isaac, Avraam a sacrificat berbecul dat de Dumnezeu în locul lui Isaac.
- De fapt, aceasta reprezenta ofranda simbolică prin care Isaac a restaurat fundamentul credinţei.
- Prin urmare, Isaac, care a moştenit misiunea lui Avraam, a adus ofranda simbolică şi a restaurat prin răscumpărare fundamentul credinţei.
- Pentru a stabili fundamentul pentru Mesia în familia lui Isaac, urma să fie stabilit şi fundamentul substanţial.
- Din acest motiv, fiii lui Isaac, Isav şi Iacov, trebuiau plasaţi în poziţii separate, cele de Cain şi Abel.
- Aducând ofranda substanţială, ei erau responsabili de îndeplinirea condiţiei de răscumpărare pentru înlăturarea naturii decăzute şi de stabilirea fundamentului substanţial.
- Înainte ca Isav şi Iacov să poată aduce ofranda substanţială, mai întâi Iacov trebuia să îndeplinească condiţia de răscumpărare pentru a restaura poziţia lui Abel.
- Mai întâi, Iacov a obţinut victorie în lupta pentru restaurarea la nivel individual a dreptului de întâi-născut al fiului mai mare.
- Iacov, ca cel de al doilea fiu, a obţinut dreptul de întâi-născut într-un mod ingenios de la Isav în schimbul unei bucăţi de pâine şi a unei fierturi de linte.
- În al doilea rând, Iacov a mers în Haranul care reprezenta lumea satanică.
- După ce a suferit o muncă istovitoare timp de 21 de ani, el l-a învins pe Laban în lupta pentru restaurarea dreptului de întâi-născut, câştigând familia şi avuţia ca moştenire ce i se cuvenea pe drept.
- În al treilea rând, în drumul său înapoi spre Canaan, pământul binecuvântării promis de Dumnezeu, Iacov a triumfat în lupta cu un înger la trecerea prin râul Iaboc,
- restaurând astfel stăpânirea asupra îngerilor într-o luptă substanţială.
- Prin aceste trei victorii, Iacov a restaurat prin răscumpărare poziţia lui Abel.
- Isav şi Iacov în felul acesta au asigurat poziţiile pe care le-au ocupat Cain şi Abel în momentul în care Dumnezeu a acceptat ofranda lui Abel.
- Pentru ca ei să îndeplinească condiţia de răscumpărare pentru înlăturarea naturii decăzute,
- Isav trebuia să îl iubească pe Iacov, să îl respecte ca mijlocitor între el şi Dumnezeu, să se supună ascultător direcţiunilor lui Iacov şi, în cele din urmă, să înmulţească bunătatea moştenind binele de la acel care purta binecuvântarea lui Dumnezeu.
- Atunci când Isav şi-a desfăcut braţele şi l-a primit cu dragoste pe Iacov, ei au îndeplinit condiţia de răscumpărare pentru înlăturarea naturii decăzute.
- Victoria lor a restaurat prin răscumpărare, pe orizontală într-o singură familie, calea verticală îndelungată a istoriei în decursul căreia Dumnezeu a lucrat pentru a restaura fundamentul substanţial.
- În sfârşit, fundamentul pentru Mesia a fost stabilit. Ne-am fi putut aştepta ca Mesia să vină pe pământ în timpul acela.
- Totuşi, în timpul lui Avraam, oamenii decăzuţi construiseră deja naţiuni satanice care puteau supune cu uşurinţă familia lui Avraam.
- Astfel, Mesia nu putea veni în siguranţă pe acel fundament. Era necesar fundamentul unui stat suveran, care să poată ţine piept naţiunilor lumii satanice.
- Fundamentul pentru Mesia stabilit în familia lui Isaac a devenit baza pe care a început calea de răscumpărare pentru stabilirea fundamentului naţional pentru Mesia.
- Iacov, ca figură centrală care a stabilit fundamentul pentru Mesia în familia lui Isaac, era responsabil să poarte pe umerii săi păcatul lui Avraam.
- De asemenea, el era responsabil de iniţierea unei căi de răscumpărare pentru a împlini la nivel naţional Voinţa care îi fusese încredinţată lui Isaac.
- De aceea, la fel ca şi în cazul lui Avraam şi Isaac, în ceea ce privea Voinţa Lui, Dumnezeu i-a considerat pe Avraam, Isaac şi Iacov drept aceeaşi persoană, chiar dacă ei erau trei persoane diferite.
- Stă scris, „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” (Exodul 3:6)
- Acest verset indică faptul că, deşi ei erau trei generaţii, Dumnezeu i-a considerat drept o singură generaţie pe aceşti strămoşi care împreună au împlinit Voinţa Lui.
- Iacov a triumfat la nivel individual în lupta sa cu Isav pentru câştigarea dreptului de întâi-născut.
- El a intrat în Haran şi la nivelul familiei a triumfat în lupta de 21 de ani cu unchiul său Laban pentru a câştiga dreptul de întâi-născut.
- Iacov a ieşit învingător din lupta cu îngerul. El a fost primul om decăzut care a îndeplinit condiţia de răscumpărare pentru restaurarea stăpânirii asupra îngerului.
- Prin urmare, el a primit numele de „Israel” (Geneza 32:28), care semnifica faptul că el a stabilit modelul şi a pus temelia pe care urma să fie stabilit poporul ales.
- După ce s-a întors în Canaan cu aceste victorii, Iacov a cucerit inima lui Isav, şi împreună ei au îndeplinit condiţia de răscumpărare pentru înlăturarea naturii decăzute.
- Astfel Iacov a împlinit în mod victorios calea model de supunere a lui Satan.