Ultimele zile ale istoriei omenirii
Ultimele zile ale istoriei omenirii
- Am trăit până-n prezent fără a cunoaşte originea istoriei, direcţia în care se îndreaptă aceasta.
- Prin urmare, nu cunoaştem nici ceea ce ţine de ultimele zile ale istoriei omenirii.
- Pentru a lămuri această problemă, trebuie să înţelegem mai întâi problemele fundamentale:
- scopul lui Dumnezeu pentru creaţie,
- semnificaţia căderii omului
- şi scopul providenţei de salvare.
Împlinirea scopului lui Dumnezeu pentru creaţie şi căderea omului
- Omul care poate simţi tot ceea ce simte inima lui Dumnezeu, care cunoaşte voia Lui şi trăieşte în conformitate cu aceasta, a atins perfecţiunea la nivel individual.
- Dacă Adam şi Eva ar fi atins perfecţiunea, neputând fi ulterior influenţaţi de păcat, atunci ei ar fi dat naştere unor copii vrednici şi ar fi întemeiat o familie fără de păcat şi o societate în concordanţă deplină cu binecuvântările lui Dumnezeu.
- Ei ar fi întemeiat Împărăţia Cerurilor, alcătuită dintr-o singură familie mare având aceiaşi părinţi.
- Oamenii cu caracter desăvârşit ar trebui să dezvolte ştiinţa, să stăpânească lumea naturii, şi să creeze un mediu social şi de trai deosebit de plăcut.
- Aceasta va fi Împărăţia Cerurilor pe pământ.
- Scopul principal al creaţiei lui Dumnezeu este de a construi Împărăţia Cerurilor mai întâi pe pământ.
- Din cauza căderii, oamenii nu au putut deveni temple ale lui Dumnezeu; ei s-au unit, în schimb, cu Satan, devenind sălaşele lui.
- Ei au eşuat în cultivarea naturii divine, dobândind o natură malefică.
- Oamenii cu natură malefică au răspândit răul prin copiii lor, creând familii, societăţi şi o lume a răului.
- Aceasta reprezintă iadul pe pământ, în care am trăit până acum.
- Noi am întemeiat regatul lui Satan.
Lucrarea lui Dumnezeu de salvare
- Dumnezeu intenţiona să creeze o lume a binelui şi să simtă bucurie deosebită de la ea.
- Însă, din cauza căderii omului, lumea s-a umplut de păcat şi durere.
- Dacă această lume păcătoasă ar rămâne pentru totdeauna în condiţia actuală, atunci Dumnezeu ar fi un Dumnezeu neputincios şi ineficient, care a eşuat în creaţia Sa.
- Prin urmare, Dumnezeu va salva neapărat această lume păcătoasă.
- A salva o persoană care suferă sub stăpânirea păcatului înseamnă a o readuce la starea ei originară, lipsită de păcat.
- Lucrarea lui Dumnezeu de salvare reprezintă providenţa de restaurare.
- Care este scopul providenţei de restaurare?
- Stabilirea Împărăţiei Cerurilor, care în totalitatea sa reprezintă pentru Dumnezeu partenerul obiect al binelui şi împlinirea scopului creaţiei Sale.
- Istoria umană poate fi văzută ca istoria providenţei prin intermediul căreia Dumnezeu încerca să salveze oamenii decăzuţi şi să lucreze prin ei în scopul restaurării lumii originare a binelui.
Ultimele zile
- Ultimele Zile reprezintă timpul când lumea malefică aflată sub stăpânirea lui Satan este transformată într-o lume ideală, aflată sub stăpânirea lui Dumnezeu.
- Iadul de pe pământ va fi transformat în Împărăţia Cerurilor pe pământ.
Ultimele zile şi zilele noastre
- Examinând diversele circumstanţe din timpurile noastre, putem deduce că zilele noastre sunt, de fapt, Ultimele Zile.
- Putem recunoaşte în aceste circumstanţe restaurarea celor trei mari binecuvântări pe care Dumnezeu le intenţiona în providenţa Sa de restaurare.
- Prima binecuvântare pe care Dumnezeu le-a dat-o lui Adam şi Evei era perfecţiunea caracterului individual.
- Vedem patru semne ale restaurării primei binecuvântări.
- Mai întâi de toate, putem observa că spiritualitatea oamenilor decăzuţi este restaurată.
- Un al doilea semn că prima binecuvântare este restaurată în prezent poate fi văzut în tendinţa istorică de a redobândi libertatea sufletului originar.
- Un al treilea semn al restaurării primei binecuvântări este restaurarea adevăratei valori umane.
- Un al patrulea semn că prima binecuvântare este restaurată în zilele noastre este restaurarea iubirii adevărate, originare în oamenii decăzuţi.
- De aici putem vedea că timpurile noastre reprezintă ajunul Ultimelor Zile în care putem restaura prima binecuvântare a lui Dumnezeu şi putem atinge perfecţiunea caracterului individual.
- Cea de-a doua binecuvântare a lui Dumnezeu era ca Adam şi Eva să devină părinţi adevăraţi, să dea naştere şi să crească copiii binelui, creând o familie, societate şi lume în care domneşte bunătatea.
- Toate rasele şi popoarele se apropie ca să stea alături asemenea fraţilor şi surorilor în iubirea şi sub călăuzirea lui Isus Hristos, restaurând astfel cea de-a doua binecuvântare a lui Dumnezeu.
- În prezent lumea se reuneşte într-o singură sferă culturală bazată pe idealurile creştine.
- În prezent lumea noastră este separată în două: lumea democrată care caută să creeze societăţi de partea lui Dumnezeu, şi lumea comunistă, care stabileşte regimuri de partea lui Satan.
- Acest proces de separare a culminat în stabilirea la nivel global a două forţe opuse. Aceste două suveranităţi, cu scopuri contrare, nu pot nicidecum să coexiste în pace.
- Ne aflăm astăzi anume în acest punct de intersecţie, în care aceste două lumi se confruntă în bătălia finală. Aceasta constituie o dovadă în plus a faptului că zilele noastre sunt Ultimele Zile.
- A treia binecuvântare înseamnă căpătarea stăpânirii asupra lumii naturii.
- Stăpânirea interioară denotă stăpânirea prin inimă. O persoană care atinge perfecţiunea şi ajunge să rezoneze în mod absolut în inimă cu Dumnezeu, va simţi inima lui Dumnezeu ca propria sa realitate.
- Providenţa lui Dumnezeu de restaurare realizată prin religie, filozofie, etică, etc. a ridicat treptat spiritualitatea oamenilor decăzuţi spre Dumnezeu.
- În lumea modernă există dovezi că oamenii îşi recapătă vrednicia de a stăpâni creaţia prin inimă.
- Oamenii moderni au construit un mediu de viaţă deosebit de confortabil şi plăcut prin progresul economic care a însoţit dezvoltarea ştiinţifică.
- Astfel omul decăzut îşi restaura stăpânirea asupra universului, avansând spre restaurarea celei de-a treia binecuvântări a lui Dumnezeu. Analizând acestea, suntem asiguraţi că epoca prezentă constituie Ultimele Zile.
Ultimele zile, noul adevăr şi atitudinea noastră
- Oamenii decăzuţi îşi depăşeau ignoranţa interioară prin iluminarea spiritului şi a intelectului lor
- cu „duh şi adevăr” datorită religiei.
- „Adevărul” poate fi divizat în două tipuri: adevăr interior, care este propovăduit de religie şi ajută oamenii să depăşească ignoranţa interioară,
- şi adevăr exterior, care este căpătat prin ştiinţă şi ajută oamenii să depăşească ignoranţa exterioară.
- De aceea putem distinge două aspecte ale intelectului: intelectul interior, înviat de adevărul interior, şi intelectul exterior – înviat de adevărul exterior.
- Religiile se dezvoltă pe măsură ce intelectul interior urmăreşte adevărul interior, iar ştiinţa avansează pe măsură ce intelectul exterior urmăreşte adevărul exterior.
- Dumnezeu ajută oamenii ignoranţi şi decăzuţi să-şi ridice spiritualitatea şi să-şi ilumineze intelectul prin spirit şi adevăr. Prin aceste mijloace Dumnezeu înfăptuieşte providenţa de restaurare a oamenilor la starea lor originară, de până la cădere.
- Spiritul şi adevărul sunt unice, eterne şi neschimbate.
- Totuşi nivelul şi diapazonul de predare a lor, precum şi mijloacele de exprimare ale acestora variază de la o epocă la alta,
- pe măsură ce acestea restaurează omenirea dintr-o stare a ignoranţei totale.
- Pentru ca oamenii moderni, intelectuali să fie iluminaţi în adevăr, trebuie să apară un alt manual cu un conţinut mai înalt şi mai bogat, cu o metodă de exprimare mai ştiinţifică.
- Noi îl numim noul adevăr.
- O nouă providenţă începe atunci când cea veche este pe sfârşite. În mod corespunzător, începutul celei noi coincide cu sfârşitul celei vechi.
- Oamenii care trăiesc în această epocă suferă interior din cauza neliniştii, a fricii şi a confuziei provocate de lipsa unei ideologii sau filozofii îndrumătoare.
- Ei suferă exterior de pe urma conflictelor şi a luptelor săvârşite cu arme înspăimântătoare.
- Providenţa noii epoci nu începe pe cenuşa epocii vechi.
- Epoca nouă, din contra, înmugureşte şi creşte printre ultimele faze ale epocii vechi şi intră în conflict cu ea.
- Isus, spre exemplu, care a început epoca Noului Testament, a venit la finele epocii Vechiului Testament tulburându-i pe credincioşii care sprijineau legea mozaică.
- El a fost ostracizat de poporul evreu şi răstignit, în cele din urmă.
- Noi, cei care suntem în viaţă astăzi, trăim în Ultimele Zile.
- Ar trebui să ne dezvoltăm o inimă supusă şi să depunem eforturi deosebite întru primirea inspiraţiei divine prin rugăciune.
- Nu trebuie să fim legaţi puternic de conceptele tradiţionale, ci ar trebui mai curând să tindem să fim receptivi la spirit
- pentru a putea găsi noul adevăr care ne poate îndruma către providenţa noii epoci.