Hristologia
Hristologia
- Subiectele care ţin de Hristologie includ Sfânta Treime, care se ocupă de relaţia dintre Dumnezeu, Isus şi Sfântul Duh,
- precum şi renaşterea şi relaţia dintre Isus, Sfântul Duh şi oamenii decăzuţi.
- Controversele în jurul acestor subiecte nu au fost niciodată clarificate pe deplin până în zilele noastre.
- Prin urmare, rămâne a fi o confuzie considerabilă în doctrina creştină şi în ceea ce priveşte căile credinţei.
- Cheia în tratarea acestor subiecte constă în înţelegerea valorii originare a fiinţelor umane.
Valoarea unei persoane care a realizat scopul creaţiei
- Relaţia dintre Dumnezeu şi o persoană perfectă poate fi comparată cu cea dintre caracteristicile duale ale unei persoane, adică dintre suflet şi corp.
- Aşa cum există o unitate inseparabilă între sufletul şi corpul unui om adevărat centrat pe Dumnezeu,
- există la fel o unitate inseparabilă între Dumnezeu şi un om adevărat, care formează împreună un fundament al celor patru poziţii.
- În acea unitate omul simte Inima lui Dumnezeu ca pe o realitate proprie.
- Având un caracter deplin matur, o asemenea persoană este un templu al lui Dumnezeu în care El poate sălăşlui continuu,
- şi acea persoană ajunge să posede o natură divină.
- Isus a vorbit despre această stare de perfecţiune în felul următor: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit” (Matei 5:48).
- Astfel, putem vedea că un om care a realizat scopul creaţiei capătă o valoare divină, comparabilă cu cea a lui Dumnezeu.
- În al doilea rând, să apreciem valoarea unei fiinţe umane din perspectiva scopului pentru care a fost creată.
- Dumnezeu a creat oamenii cu scopul de a-Şi împărtăşi bucuria cu ei.
- Fiecare om posedă un caracter individual unic.
- Indiferent câte miliarde de oameni se nasc pe pământ, niciodată doi oameni nu vor avea exact aceeaşi personalitate.
- Fiecare om este partenerul obiect substanţial al lui Dumnezeu care manifestă un aspect distinctiv al caracteristicilor duale ale lui Dumnezeu.
- Prin urmare, acel om este unul singur în întregul univers care poate stimula acel aspect distinctiv al naturii lui Dumnezeu pentru a-I aduce bucurie.
- Astfel, fiecare om care a împlinit scopul creaţiei reprezintă o existenţă unică în cosmos.
- Putem astfel confirma adevărul din spusele lui Buddha, „din întregul cer sau pământ, eu singur sunt cel preţuit.”
- În al treilea rând, să apreciem valoarea unui om în baza relaţiei lui cu universul.
- Omul care a împlinit scopul creaţiei poate stăpâni întregul univers.
- Atunci când fiinţele umane acţionează ca mediatori, lumea spirituală şi lumea fizică intră într-o relaţie de reciprocitate.
- Astfel, omul care a împlinit scopul creaţiei conţine toate esenţele a tot ce există în cosmos.
- Iată de ce omul este numit microcosm al universului.
- Din aceste motive, omul posedă valoarea întregului cosmos.
Isus şi omul care a împlinit scopul creaţiei
- Istoria umană este istoria providenţei de restaurare.
- Scopul ei este realizarea Împărăţiei Cerurilor pe pământ, atunci când, la sfârşitul istoriei, pomul vieţii care a fost pierdut în Grădina Edenului va fi recâştigat. (Apocalipsa 22:14; Geneza 3:24)
- Dacă Adam ar fi realizat în întregime idealul creaţiei, el ar fi devenit pomul vieţii şi, astfel, toţi urmaşii lui ar fi devenit pomi ai vieţii.
- Cu toate acestea, căderea lui Adam a zădărnicit Voinţa lui Dumnezeu, şi de atunci încolo, oamenii decăzuţi au sperat să fie restauraţi ca pomi ai vieţii. (Prov. 13:12; Apocalipsa 22:14)
- Din moment ce un om decăzut niciodată nu se poate restaura pe deplin ca pom al vieţii, prin propriile eforturi, un om care a împlinit idealul creaţiei trebuie să vină ca pom al vieţii şi să altoiască toţi oamenii cu sine.
- Isus este acest pom al vieţii descris în Biblie.
- Dacă Adam ar fi realizat idealul perfecţiunii, simbolizat prin pomul vieţii din Grădina Edenului, atunci el şi Isus, simbolizat prin pomul vieţii în Apocalipsă, ar fi identici în sensul realizării scopului creaţiei.
- În acest fel ei ar avea o valoare egală.
- Dacă Adam ar fi realizat idealul perfecţiunii, simbolizat prin pomul vieţii din Grădina Edenului,
- atunci el şi Isus, simbolizat prin pomul vieţii în Apocalipsă, ar fi identici în sensul realizării scopului creaţiei.
- În acest fel ei ar avea o valoare egală.
- Un om deplin matur este perfect după cum şi Dumnezeu este perfect. (Matei 5:48) Având aceeaşi natură divină ca şi Dumnezeu, el este infinit de preţios.
- El este unic în întregul cosmos.
- Mai mult, el posedă valoarea întregului cosmos.
- Nu există valoare mai mare decât cea a unei persoane care a realizat idealul creaţiei.
- Aceasta este valoarea lui Isus care, cu siguranţă, a obţinut cea mai mare valoare imaginată vreodată.
- Atunci când Filip l-a rugat pe Isus să i-L arate pe Dumnezeu, Isus i-a răspuns: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: «Arată-ne pe Tatăl?» Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine?” (Ioan 14:9-10)
- Despre Isus este scris: „El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.” (Ioan 1:10)
- Isus a mai spus: „Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.” (Ioan 8:58)
- Pe baza acestor versete biblice, mulţi creştini au crezut că Isus este Dumnezeu, Creatorul.
- Isus poate fi numit Dumnezeu pe drept cuvânt, deoarece, ca om care a realizat scopul creaţiei şi care trăieşte în unitate cu Dumnezeu, el are o natură divină. Cu toate acestea el nu este Dumnezeu Însuşi.
- Relaţia dintre Dumnezeu şi Isus poate fi considerată asemănătoare cu relaţia dintre suflet şi corp.
- Deoarece corpul este partenerul obiect substanţial al sufletului, se aseamănă cu sufletul şi acţionează în unitate cu acesta, el poate fi înţeles ca al doilea eu al sufletului; însă corpul nu este sufletul însuşi.
- Prin analogie, din moment ce Isus este una cu Dumnezeu şi este întruparea lui Dumnezeu, el poate fi considerat al doilea Eu al lui Dumnezeu; însă el nu este Dumnezeu.
- Este adevărat că despre cel ce l-a văzut pe Isus se poate spune că L-a văzut pe Dumnezeu (Ioan 14:9-10), însă Isus nu a intenţionat să spună prin aceste cuvinte că el este Dumnezeu Însuşi.
- Biblia îl descrie pe Isus ca fiind Cuvântul care s-a întrupat. (Ioan 1:14) Acest verset înseamnă că Isus este întruparea Cuvântului; adică, un om în care Cuvântul a căpătat viaţă.
- Citim în Biblie că toate făpturile au fost făcute prin Cuvânt, şi mai departe, că lumea a fost făcută prin Isus. (Ioan 1:3, 10) Astfel, Isus poate fi numit creator.
- Într-un om deplin matur se conţin toate elementele universului care rezonează armonios în jurul lui. În acest sens, se poate spune că universul este creat prin intermediul unei fiinţe umane perfecte.
- Mai mult, Dumnezeu intenţiona ca oamenii să fie creatorii şi stăpânii lumii naturale înzestrându-i cu caracterul şi puterea unui Creator.
- Acestea urmează să fie realizate odată ce ei ating perfecţiunea prin îndeplinirea responsabilităţii lor.
- Privite din această perspectivă, aceste versete sunt în concordanţă cu înţelegerea noastră despre Isus ca om care a împlinit scopul creaţiei; ele nu semnifică faptul că Isus este Însuşi Creatorul.
Isus şi oamenii decăzuţi
- Deoarece Isus a venit, posedând valoarea deplină a unui om adevărat, care a împlinit scopul creaţiei, „…toate lucrurile sunt supuse sub picioarele Lui.” (I Corintei 15:27)
- Isus, neavând păcatul originar, nu are nici o condiţie în sine pentru ca Satan să-l invadeze.
- Isus a înţeles Voinţa şi Inima lui Dumnezeu în profunzime.
- El, de asemenea, a simţit Inima lui Dumnezeu ca realitate proprie în viaţa sa de zi cu zi.
- Un om decăzut nu are nimic din valoarea unui om adevărat, care a împlinit scopul creaţiei.
- Mai degrabă, el a căzut la un nivel atât de jos, încât îi priveşte de jos în sus pe îngerii care au fost creaţi să fie slujitorii săi.
- Un om decăzut, cu păcat originar, este pătat cu condiţia prin care poate fi atacat de Satan.
- Un om decăzut nu poate înţelege Voinţa şi Inima lui Dumnezeu. Cel mult, el poate întrezări o frântură din ele.
- Atâta timp cât un om rămâne într-o stare decăzută, el nu posedă nimic din valoarea sa originară.
- Însă, dacă el ar fi renăscut spiritual şi fizic prin intermediul lui Isus, Părintele Adevărat,
- şi ar deveni bunul său copil, curăţat de păcatul originar,
- el ar fi restaurat ca un om adevărat, care a desăvârşit scopul creaţiei, asemenea lui Isus Hristos.
Renaşterea şi treimea
- Isus a spus: „... dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3).
- Renaşterea înseamnă a te naşte a doua oară. De ce trebuie oamenii decăzuţi să se nască din nou?
- Dacă Adam şi Eva ar fi realizat idealul creaţiei şi ar fi devenit Părinţi Adevăraţi ai omenirii, ei ar fi dat naştere unor copii buni, fără păcat originar şi ar fi format Împărăţia Cerurilor pe pământ.
- Însă, Adam şi Eva au căzut şi au devenit părinţi malefici, dând naştere copiilor malefici, care au creat acest iad pe pământ.
- Prin urmare, oamenii decăzuţi trebuie să se nască din nou – ca nişte copii fără păcat originar.
- Noi nu ne putem naşte fără părinţi.
- Părinţii care posedă păcatul originar nu pot da naştere unor copii buni, care nu vor avea păcatul originar. Cu siguranţă, este imposibil de găsit părinţi fără păcat printre omenirea decăzută.
- Aceşti părinţi trebuie să coboare din Ceruri. Isus a fost Părintele care a venit din Ceruri.
- El a venit ca un Tată Adevărat pentru a dărui renaştere oamenilor decăzuţi, transformându-i în copii buni, curăţaţi complet de păcatul originar şi capabili de a construi Împărăţia Cerurilor pe pământ.
- Cu toate acestea, numai tatăl nu poate da naştere copiilor.
- Pentru ca copiii decăzuţi să se renască ca nişte copii buni, alături de Tatăl Adevărat trebuie să existe şi o Mamă Adevărată.
- Sfântul Duh a venit în chip de Mamă Adevărată.
- Iată de ce Isus i-a spus lui Nicodim că nimeni nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu fără a se naşte din nou prin Sfântul Duh (Ioan 3:5).
- Logos este cuvântul grecesc care înseamnă „principiul raţional” sau „Cuvântul”.
- Biblia menţionează că Logosul este un partener obiect al lui Dumnezeu (Ioan 1:1), angajat într-o relaţie de reciprocitate cu El.
- Deoarece Dumnezeu, partenerul subiect al Logosului, posedă caracteristici duale, Logosul, ca partenerul Său obiect, la fel, trebuie să posede caracteristici duale.
- Adam şi Eva, partenerii obiect care-l întrupează pe Dumnezeu la nivel de imagine, au fost creaţi separat din caracteristicile duale ale Logosului.
- Dacă Adam, în calitate de bărbat, ar fi realizat idealul creaţiei şi ar fi devenit pomul vieţii,
- şi Eva, în calitate de femeie, ar fi realizat idealul creaţiei şi ar fi împlinit pomul cunoştinţei binelui şi răului,
- ei ar fi devenit împreună Părinţii Adevăraţi ai omenirii.
- Ei ar fi îndeplinit cele trei mari binecuvântări ale lui Dumnezeu şi ar fi întemeiat Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ.
- Însă, din cauza căderii lor, această lume a devenit un iad pe pământ.
- De aceea, pentru a dărui renaştere oamenilor decăzuţi, Isus a venit ca cel de al doilea Adam, Tatăl Adevărat al omenirii, cu misiunea simbolizată prin pomul vieţii.
- În acest caz, nu ar trebui oare să vină şi o Mamă Adevărată a omenirii, cea de a doua Evă, cu misiunea simbolizată prin pomul cunoştinţei binelui şi răului?
- Cea care a venit în chip de Mamă Adevărată, pentru a dărui renaştere oamenilor decăzuţi, este Sfântul Duh.
- Atunci când credem în Isus, ca Salvator,
- prin inspiraţia Sfântului Duh,
- primim dragostea Părinţilor Adevăraţi spirituali, izvorâtă din acţiunea de dare şi primire dintre Isus, Tatăl Adevărat spiritual şi Sfântul Duh, Mama Adevărată spirituală.
- Prin această dragoste ne este insuflată o nouă viaţă
- şi spiritul nostru se renaşte ca un eu nou.
- Aceasta este renaşterea spirituală.
- Pentru a îndeplini scopul creaţiei, Isus şi Sfântul Duh ocupă poziţia de parteneri obiect ai lui Dumnezeu, care manifestă în mod separat caracteristicile Lui duale.
- Ei se unesc prin acţiunea de dare şi primire în centrul căreia este Dumnezeu, şi formează fundamentul celor patru poziţii.
- Astfel Dumnezeu, Isus şi Sfântul Duh devin una, iar această unitate constituie Treimea.
- Dacă Adam şi Eva nu ar fi căzut şi ar fi format această treime cu Dumnezeu, devenind Părinţii Adevăraţi care ar fi putut da naştere copiilor buni, descendenţii lor la fel ar fi devenit soţi şi soţii bune, avându-l pe Dumnezeu ca centru al vieţilor lor.
- În schimb, atunci când au căzut, Adam şi Eva au format un fundament al celor patru poziţii cu Satan în centru.
- Cu alte cuvinte, au format o treime decăzută împreună cu Satan.
- Urmaşii lor, de asemenea, au continuat să formeze treimi împreună cu Satan, construind astfel o societate coruptă şi imorală.
- Isus înviat şi Sfântul Duh au putut forma în unitate cu Dumnezeu doar o treime spirituală. Ei au putut îndeplini numai misiunea de Părinţi Adevăraţi spirituali.
- Astfel, Isus şi Sfântul Duh dăruiau renaştere spirituală oamenilor de credinţă, ei fiind copiii lor spirituali şi restaurându-i în treimi spirituale.
- Hristos trebuie să se reîntoarcă în corp şi să-şi găsească mireasă.
- Împreună cu Dumnezeu, ei vor forma o treime perfectă pe pământ şi vor deveni Părinţi Adevăraţi, atât spiritual cât şi fizic.
- Ei vor dărui oamenilor decăzuţi atât renaştere spirituală, cât şi fizică, înlăturând păcatul lor originar şi făcându-i capabili să formeze pe pământ treimi în centru cu Dumnezeu.
- Atunci când oamenii decăzuţi vor fi restauraţi până la nivelul în care vor putea stabili fundamente ale celor patru poziţii adevărate, în centru cu Dumnezeu,
- ei vor putea în sfârşit să construiască Împărăţia Cerurilor pe pământ, unde sunt împlinite cele trei mari binecuvântări ale lui Dumnezeu.